The Willing Path

De multe ori mă conving că doar atunci când fac ceea ce vreau şi nu ceea ce trebuie reuşesc cel mai bine în acel lucru sau în realizarea scopului propus.

Uneori când am de facut o sumedenie de "task-uri" mă pierd în toate, le dau la o parte şi fac ceea ce vreau. Unii ar putea clasifica acest lucru drept lipsă de voinţă. Însă, eu cred că este totalmente invers. Am găsit voinţa să fac ceea ce simt, şi acest lucru îţi aduce cea mai mare satisfacţiei.

Câteva desene din colecţia personală, fâcute atunci când aveam de făcut altceva, dar am dat la o parte, şi am făcut ce am dorit!

Insomnia generator de blog

Anume insomniile sunt generatorii mai multor activităţi întreprinse de mine.

Eu nu stiu cum se numeşte această fobie, probabil ar trebui să mă interesez la vreun medic, sau cel puţin să caut pe google: "frica de a dormi noapte".

Nu cred că este frică de întuneric, deşi nu se exlude nici această variantă.
Oricum, nu dorm şi gata ... pot dormi doar când răsare soarele ... iar acest gând mă intrigă şi mai mult, şi îmi aduce o adiere de asemănare cu obiceiurile vampirilor care au frică de razele soarelui, şi se ascund pe undeva prin sicrie.
Însă, cu toate că există această asemănare, dimpotrivă, eu când văd răsăritul soarelui adorm cu uşurare, şi nu întreprind nici o tentativă de a mă ascunde prin diverse locuri întunecoase.

Anume motivul ... - insomniei - a generat dorinţa mea de a încerca să gestionez acest blog.

Aşa că atâta timp cât nu-mi voi găsi o altă ocupaţie mai "decentă" în timpul nopţii, mă voi tortura stând cu ochii "atârnaţi" de ecranul calculatorului şi scriind toate prostiile ce-mi trec prin acest cap, care greu se lasă pe umeri generând o durere musculară pe toată lungimea coloanei vertebrale.

Absolvind facultatea

Au trecut şi anii de stundenţie...

Incă nu m-am obişnuit cu faptul că în cadrul rubricii "ocupaţie/profesie" deja nu mai am dreptul moral să scriu "studentă".

Interesant este faptul, că actuala mea profesie "Expert în Relaţii Internaţionale" nici măcar nu este în lista profesiilor şi activităţilor disponibile spre a fi alese în compartimentul "work/occupation" de pe acest blog. Dar, ingenioasă fiind, am ieşit din situaţie optând pentru "Government" - hmm ... sună cât se poate de impunător, chiar solid aş spune, dar nu cred că poate cuprinde în întregime domeniul acoperit de "Relaţii Internaţionale".

Studentimea:
Nu cred că am simţit într-adevăr gustul acestui fruct :)
Motive:
Nu a existat noţiunea de "grupă", însă şi-au găsit loc în relitate noţiunile de "bâci", "ţărani", "paţani krutâe", "padruji klasnâe" etc. Eu nu neg dreptul de a fi diferit şi original, dar în acest caz: interesele, tipul de activităţi şi diapazonul discuţiilor este atât de diferit, încât iţi vine greu să mai construieşti un "pod" de comunicare şi stabilire de contacte. Ar fi păcat să spun că toţi au fost atât de "vai de capul lor şi eu unica am fost atât de "exemplară" ... însă oricât de mult nu aş dori să cred acest lucru, acum ... după ce am absolvit facultatea, cred că în "Agenda mea telefonică" vor rămâne maximum 2-3 persoane, cu care voi mai schimba câte o vorbă despre evoluţiile ulterioare a carierei noastre.

2. Nu a existat noţiunea de "ore interesante", în schimb a existat noţiunea de "pierdere constantă de timp", "vorbă aiurea", "haide-ţi să notăm câte ceva"(în traducere din limba profesorilor - să vă dictez aşa de mult şi repede, încât să nu aveţi timp de vorbă)". Aaaa...urăsc asta. De mai multe ori profii spuneau: "Dacă vă dictez, atunci nu vorbiţi şi nu faceţi gălăgie. În caz contrar, sunteţi foarte gălăgioşi" - înţeleg acum că recurgeau anume la "metoda dactilografică", dacă nu aveau alte modalităţi de a cuceri atenţia şi interesul studenţilor.

3. Nu a existat noţiunea de "calitate a învăţământului". La subiectul dat aş putea să scriu o sumedenie de lucruri mai puţin pozitive, mai ales cu referinţa la instituţia de învăţământ superior unde mi-am făcut eu studiile (USPEE). Dar, aş dori să-mi păstrez calmul, şi deaceea voi face doar câteva remarci: - Marea majoritate a studenţilor nu au nici un interes faţa de obiectul pe care îl studiază, dezinteres total, fapt ce nu stimulează cererea calităţii. Iar profesorii, la rândul lor sunt indiferenţi pentru că stundenţii sunt indiferenţi. Ce cerc vicios ... fiecare tabără se învinuieşte reciproc, oare cine trebuie să genereze schimbarea? Iată că am ajuns la faimoasa dilemă "oul şi găina"...

Bănuiam că ar fi posibil să aibă loc unele "porcării" în timpul examenelor de stat, dar nici aşa de evident... S-a plătit ... MULT (din unele surse se spune că 150 euro pentru examen). Dacă a-ţi încă pentru ce... - pentru a putea copia. Astfel, cineva care a "achitat taxa" putea liniştit să se inspire din surse externe, lăsându-se în continuare pradă fenomenului "descompunerii intelectuale". Unicul cuvânt adecvat care îmi vine acum în minte "печально"!!!

Cel puţin mă bucură un fapt: cei care nu au platit au fost lăsaţi în pace şi apreciaţi după capacităţi.

Acum mă simt liber şi împlinită că am absolvit cu succes facultatea. Însă ştiu că nu este departe clipa, când voi realiza că nu sunt absolventă dar şomeră.

Dar până când, trăiesc cu gândul "Life may not be the party we hoped for, but while we are here we might as well dance".