Obosita. Da ... anume obosita. Acesta este cuvintul care-mi descria starea de la ora 19.45 cind am iesit astazi din oficiu. A venit. M-am urcat. Am achitat. M-am asezat.
Linga geam era asezat un baiat. Am observat doar ca e baiat, nimic mai mult. Nici cum arata, nici detalii ale garderobei, nimic, doar figura unei persoane ce parea a fi de gen masculin.
Eram prea obosita sa mai vad ceva, insa am observat ca el incepe sa ma priveasca.
Asculta muzica in casti. M-am intors o clipa spre el "dind ochii peste cap" pentru a-i semnala ca ma enerveaza faptul ca ma priveste. A tacut. A zimbit. A scos o casca si mi-a intins-o. Am mers la provocare. Am acceptat si am inceput sa acult muzica ce rasuna in castile lui. Taceam. Cind am dus-o la ureche am crezut ca mor de ris. Cu greu m-am abtinut sa nu rid in hohote, insistent ma opream sa o fac, gindindu-ma la ceva tragic (de exemplu: cum cad, si ma intind pe jos in Icebravo si cineva in viteza trece cu patinele peste degetele mele taindu-le). In castile lui rasuna Chanson pur, curat ca lacrima, de parca-l auzeam cum cinta pe cel condamnat pe vreo 10 ani in inchisoare. Nici unul din noi nu a scos o vorba timp de un cintec. S-a inceput al 2-lea track. Eu priveam in partea opusa, spre celalalt geam, incercind sa par serioasa cu toate ca ma tavaleam pe jos de ris in suflet, iar el parea fericit si savura cintecul.
La un moment dat a vorbit: "Жизнь прекрасна, улыбайся". Aceste cuvinte mi-au fost ultima picatura care a umplut paharul si am inceput sa rid in mici hotote spunind: "Вот я и улыбаюсь!!!". Nu stiu ce si-ar fi inchipuit baiatul despre mine, probabil i-a fost frica sa-mi mai vorbeasca din nou, pentru ca cuvintele lui imi provocau un ris isteric. Reprede am incercat sa ma linistesc si peste citeva clipe iarasi ambii am tacut. Dupa cel de-al 2-lea cintec, urma 31 August si trebuia sa cobor. Am ascultat numai 2 cintece, din fericire... pentru ca ambele erau la fel e oribile (dupa gustul meu).
Cu toate acestea, i-am intors casca si am spus zimbind "Multumesc mult", la care a urmat un raspuns frumos si incet in rusa "Удачи".
Cind am iesit din maxi taxi nu mai eram obosita. Chiar i-am facut din mina prin geam baiatului cind a plecat ruta din statie. Apoi, dupa ce am vazut ca a plecat, am rasuflat usurata ca nu a oprit sa coboare, crezind ca-i fac vreu semn sa ma urmeze. Rideam ca o nebuna si mergeam singura pe strada. Nu stiu ce mi-a facut sau cum a actionat Chanson-ul cela asupra psihicului meu fragil, dar aveam dispozitie buna, si simteam nevoia sa rid aiurea. Sincer ii sunt recunoscatoare baiatului ca m-a facut sa uit de oboseala.
Cel mai tare mi-a placut faptul ca a tacut si nu m-a luat la intrebari de genul "Как тебя зовут? Можно номер телефона? и т.д." ca era sa strice tot farmecul intimplarii.
Acum, cind se va aseza un baiat/fata obosit/a linga mine in maxi taxi iar eu voi asculta muzica in casti, voi face la fel :) cu toate ca inteleg ca as putea merge la riscuri foarte mari :)
Eheheiii "Жизнь прекрасна, улыбайся"!!!
