Orasul ceaiului - Darjeeling, partea 1

27 mai

De 2 zile sunt în Darjeeling – orașul, care poartă denumire de ceai :) A ploat puternic aceste zile (s-a inceput perioada moonson-ului - ploi intense care se termina prin august), așă că alte activități remarcante decît ”a fi udată de ploaie” nu am experimentat.

Ieri, fiind pe terasa hotelului, admirînd cerul înstelat, am simțit că azi va fi o zi bună și am hotărît să mă trezesc de dimineață să văd împrejurimile.

Dealul Tigrului și mănăstirea

Sincer nu știu de ce se numește așa, și nu am auzit nici o legendă, probabil au fost tigri cîndva pe aici, însă azi acolo am văzut doar oameni.

Pentru a merge la Tiger Hill trebuie să te trezești la 3.30 dimineața, să mergi la intersecția principală de lîngă Clock Tower și să prinzi un jeep ce merge spre Tiger Hill. Sunt o mulțime. Toate mașinile merg în acestă direcție la această oră. La ieșirea din oraș este trafic.

Cu toată că este la 11 km de Darjeeling, am mers vreo 30-40 min cu mașina pînă am ajuns. Sus, pe un vîrf de deal, de unde poți privi răsăritul soarelui, deja erau adunati vreo 200 de oameni, majoritatea indieni. De nu știam că au venit aici să privească răsăritul soarelui, credeam că este vreo manifestație sau protest (in Darjeeling sunt proteste in ultimul timp). Femeile din satul apropiat tot strigau ”coffee, coffee” pe care o vindeau la preț dublu.

Priveliștea este uluitoare. În depărtare poți vedea munții a căror vîrfuri sunt acoperiți cu zăpadă. În ghid scrie că se văd Everestul (8848m), Lhotse (8501), Makalu (8475), Khangchendzonga, Kabru (6691) și Janu (7710m). În total poți vedea 250 km de orizont a munților Himalaya. Piveliștea pare a fi furată din tablouri, iar în depărtare se auzea ecoul unor întonații de mantre, probabil din mănăstirile din apropiere.

Am bucurat ochii o oră, apoi am mers în direcția mănăstirii din Ghoom (Ghum).

Construită în 1850, este una din cele mai vechi mănăstiri din această zonă. Deja la ora 7 dimineața, erau o mulțime de oameni. Azi e sărbătoare. Așa am înțeles că este celebrată ziua de naștele a lui Buddha. În ograda mănăstirii poți servi gratis suc, ceai și biscuiți. Am stat vreo 2 ore și am ascultat rugăciunile călugărilor (mantre), iar cînd a devenit prea aglomerat, am plecat. Puternic loc din punct de vedere energetic.

Trenul jucărică

Cînd am ajuns înapoi în Darjeeling, am observat că în gara din Darjeeling "trenul jucarică" (Toy Train) se pregătea de plecare. Această cale ferată este cea mai înaltă din lume, și a fost construită de Britanici în 1881. Este inclusă în patrimoniul UNESCO. Cea mai lungă cursă este spre New Jailpaiguri (la 80 km de Darjeeling), distanță pe care trenul o parcurge în aproape 9 ore.

Eu am mers cu "jucărica" pînă la cea mai apropiată stație, și din nou am ajuns in - Ghoom. Am parcurs 8 km în vreo oră, dar a meritat. Experiența este nemaipomenită. Trenul merge încet, și încontinuu claxonează. Toți de pe stradă îți dau din mîini și te salută.

Pentru o perioadă trenul a fost suspendat, datorită grevei din tot orașul. Aparent în Darjeeling există o mișcare de eliberare națională, care dorește instaurarea unui stat independent care s-ar numi ”Gorkhaland”. Acum totul s-a calmat. Orașul este plin de armată indiană, și a revenit la viață.

Dacă timpul va fi bun, mîine merg să vizitez plantațiile de ceai.

Lumea este informata in Darjeeling

Biserica catolica "Sf. Andrei"

Armata indiana in strada

Ghokas vor independenta

Clock tower (la fiecare cinta un cintec si bate clopotele)


Rasaritul soarelui vazut de pe Tiger Hill







Manastirea Ghoom


Trenul jucarica

Calcutta - ziua a treia + 4

23 mai

Lenea urbană și micile plăceri culinare

Azi Calcutta este liniștită. Este duminică. Cu toate că este deja ora 10 dimineața, orașul încă doarme și agitația din stradă lipsește. Mașini puține, iar strazile sunt practic pustii. Ieri am trecut pe aceeași stradă și era plină de viață. Tarabele din stradă forfoteau cu oameni. Vînzătorii pregăteau mîncare în drum, iar oamenii străzii se săponeau, se rodeau și se spălau în jurul rubinetelor publice cu apă, care sunt amplasate pe marginea străzilor.

Bucatele din care poți gusta în stradă în Calcutta sunt diverse. Chiar pe stradă poți mînca orez cu mazăre, și diferite legume pregătite în stil indian. Mie mi-a plăcut egg roll. Receta: o foaie de aluat este încălzită pe o tava. În aceasta este spart un ou și este întins pe toată suprafața foii. Se întoarce pe o parte și alta în mișcări ritmice. După ce este aproape gata pe această foaie se presoară roșii, ceapă și vreo 4 feluri de sosuri: chilly, mustar, soia, ketchup apoi se adaugă sare și alte mirodenii indiene și se învîrte în forma unui kebab. Am mîncat de 2 ori așa chestie. E plăcută la gust, doar că este foarte uleioasă.

Azi însă, nu mai văd pe nimeni pregătind mîncare. Mulți din cei care forfoteau ieri, azi, dorm pe marginea străzii ascunși sub ubra polietelenilor de culoare neagră sau albastră. E duminica, oreșul este lenos.

Febra alegerilor și tramvaiul

Din cînd în cînd străzile pustii sunt asaltate de grupuri de oameni (nu mai mult de 200 persoane). Aceștia scandează diferite slogane și poartă semne distinctive a diferitor partide polite (drapele, umbrele, chipiuri, maiouri). Am aflat că pe 30 mai în Calcutta sunt alegeri locale. Am remarcat că prevalează 2 partide: comuniștii și alții. Am considerat destul de straniu faptul că nici o femeie nu era în rîndurile celor ce agitau în stradă. Numai bărbați, care după părerea mea o făceau mai mult din datorie sau din profit.

Am tot hoinărit pe strada Kolotola pînă am dat de o moschea Nakhoda, roșie cu acoperiș verziu. Tot cartierul moscheii la fel era roșu, plin de simbolică comunistă. Am văzut că se apropie un tramvai. Părea atît de vechi, atît de arhaic încît am urcat în el, fără să mai conteze direcția în care merge. Norocul meu că mergea în direcția în care planificam și eu să merg pe jos. Am coborît aproape de ”Marble Palace”, pe care planficam să-l vizitez.

Marble Palace și Casa lui Tagore

Marble Palce sau Mullik Bari este un palat din marmoră, care a fost construit în 1835 pentru Raja Rajendra Mullick, un zamindar -titlu conferit de către Britanici, unui nobel local care colecta taxe. Pentru acest palat au fost folosite 130 de tipuri de mramoră din întrega lume. Familia acestui nobil încă mai trăiește în unele părți ale palatului, iar restul palatului este deschis pentru a fi vizitat de către turiști.

Palatul pare a fi mai mult un muzeu, conține foarte multe opere de artă, care aparent sunt colecția personală a familiei Mullick. Îngeri, venere, apoloni, ceasuri, bibelouri, tablouri, foarte multe obiecte de artă prețioase. Ulcioare enorme din China, mese de biliard din Germania, ceasuri enorme din Anglia, tablouri de Reynolds și Rubens, toate m-au fascinat prin vechimea și frumusețea lor. Cu siguranță Mullick era un mare admirator de artă. Grădina palatului este în stil italian. Multe havuzuri cu îngerași și venere nude. Grădina este plină cu copaci de maglonii de coloarea roz, care împînzesc un miros plăcu în aer. Fazani, papagali, păsări exotice din India, Australia și Africa sunt păstrate în colivii în grădină. Acest palat te răpește de la realitatea cotidiană din Calcutta și te transportă în secolul 19 în sînul unei familii de nobili.

În același cartier cu Palatul lui Mullick este și Casa lui Tagore. Născut în familie de nobili, case în care Rabindranath Tagore s-a născut și a murit a fost construită în 1784, și se numește ”Maharshi Bhavana”, în cinstea lui Maharshi Debendranath Tagore, tatăl lui.
Casa are 3 etaje, și are ceva din stitul mogul, adică felul în care sunt construite arcadele și ferestrele.

În ograda casei este bustul lui Tagore, iar în interior au fost păstrate obiecte care i-au aparținut. Poze personale, scrisori, haine și 2 galerii separate: una cu tablouri pictate de Tagore în bătrînețe, iar alta cu obiecte și poze din călătoriile sale din Japonia. Am fost uimită să aflu cît de mult a călătorit Tagore. A fost în întrega Europa, chiar și în Romania, a vizitat Burma, Ceylon, Iran, Indonezia, Statele Unite, Rusia. Casa încă mai păstreză o energie pozitivă, plăcută și liniștită.
Sincer nu am citit nimic de Tagore, doar am auzit de el, și am auzit poeziile lui fiind citite în Bengoli (în limba lui natală) în Bir, în cadrul Art retreat.

Kali și picioarele lipicoase

Plutind într-o plăcută atingere de divin, amprentă lăsată de Casa lui Tagore, am pornit spre Kali temple din Kalighat.

Afară era deja întuneric, dar templul este deschis pînă la 10 seară și este încontinuu vizitat de către ce-o venerează pe Kali (o reîncarnare a consorții lui Shiva). Pînă la templu se întinde o stradelă unde se vînd diferse obiecte religioase: tablouri și figuri ale lui Kali, la fel și obiecte oferite drept sacrificiu lui Kali: nuci de cocos, diferite flori și dulciuri. Înăuntru este destul de murdar pe jos, iar la intrare trebuie numaidecit sa te descalti. Cît am umblat desculț prin templu, aveam impresia că mi se lipesc picioarele de podea. Eram atît de obosită încît nu am găsit puteri să fac poze. În schimb am găsit puterea să mînînc o rassgula (desert bengol), care seamănă cu un bol din griș care este îmbibat cu apă dulce și cînd îl mănînci, ai impresia că mănînci un burete din care curge apă dulce. Am încununat gustul de rassgola cu un un lassi din trandafir (asemănător chefirului nostru) și eram gată să fiu furată de somn.

Febra alegerilor locale in Calcutta

Casa lui Tagore
Ograda si Casa lui Tagore

Tramvaiul de la Moschee pina la Marble Palace

Moscheia Naskhoda


Ziua a patra am petrecut-o in intregime in Kali Temple din Dakineshwar