Nostiya Gliggins: Calcutta - ziua a treia + 4

23 mai

Lenea urbană și micile plăceri culinare

Azi Calcutta este liniștită. Este duminică. Cu toate că este deja ora 10 dimineața, orașul încă doarme și agitația din stradă lipsește. Mașini puține, iar strazile sunt practic pustii. Ieri am trecut pe aceeași stradă și era plină de viață. Tarabele din stradă forfoteau cu oameni. Vînzătorii pregăteau mîncare în drum, iar oamenii străzii se săponeau, se rodeau și se spălau în jurul rubinetelor publice cu apă, care sunt amplasate pe marginea străzilor.

Bucatele din care poți gusta în stradă în Calcutta sunt diverse. Chiar pe stradă poți mînca orez cu mazăre, și diferite legume pregătite în stil indian. Mie mi-a plăcut egg roll. Receta: o foaie de aluat este încălzită pe o tava. În aceasta este spart un ou și este întins pe toată suprafața foii. Se întoarce pe o parte și alta în mișcări ritmice. După ce este aproape gata pe această foaie se presoară roșii, ceapă și vreo 4 feluri de sosuri: chilly, mustar, soia, ketchup apoi se adaugă sare și alte mirodenii indiene și se învîrte în forma unui kebab. Am mîncat de 2 ori așa chestie. E plăcută la gust, doar că este foarte uleioasă.

Azi însă, nu mai văd pe nimeni pregătind mîncare. Mulți din cei care forfoteau ieri, azi, dorm pe marginea străzii ascunși sub ubra polietelenilor de culoare neagră sau albastră. E duminica, oreșul este lenos.

Febra alegerilor și tramvaiul

Din cînd în cînd străzile pustii sunt asaltate de grupuri de oameni (nu mai mult de 200 persoane). Aceștia scandează diferite slogane și poartă semne distinctive a diferitor partide polite (drapele, umbrele, chipiuri, maiouri). Am aflat că pe 30 mai în Calcutta sunt alegeri locale. Am remarcat că prevalează 2 partide: comuniștii și alții. Am considerat destul de straniu faptul că nici o femeie nu era în rîndurile celor ce agitau în stradă. Numai bărbați, care după părerea mea o făceau mai mult din datorie sau din profit.

Am tot hoinărit pe strada Kolotola pînă am dat de o moschea Nakhoda, roșie cu acoperiș verziu. Tot cartierul moscheii la fel era roșu, plin de simbolică comunistă. Am văzut că se apropie un tramvai. Părea atît de vechi, atît de arhaic încît am urcat în el, fără să mai conteze direcția în care merge. Norocul meu că mergea în direcția în care planificam și eu să merg pe jos. Am coborît aproape de ”Marble Palace”, pe care planficam să-l vizitez.

Marble Palace și Casa lui Tagore

Marble Palce sau Mullik Bari este un palat din marmoră, care a fost construit în 1835 pentru Raja Rajendra Mullick, un zamindar -titlu conferit de către Britanici, unui nobel local care colecta taxe. Pentru acest palat au fost folosite 130 de tipuri de mramoră din întrega lume. Familia acestui nobil încă mai trăiește în unele părți ale palatului, iar restul palatului este deschis pentru a fi vizitat de către turiști.

Palatul pare a fi mai mult un muzeu, conține foarte multe opere de artă, care aparent sunt colecția personală a familiei Mullick. Îngeri, venere, apoloni, ceasuri, bibelouri, tablouri, foarte multe obiecte de artă prețioase. Ulcioare enorme din China, mese de biliard din Germania, ceasuri enorme din Anglia, tablouri de Reynolds și Rubens, toate m-au fascinat prin vechimea și frumusețea lor. Cu siguranță Mullick era un mare admirator de artă. Grădina palatului este în stil italian. Multe havuzuri cu îngerași și venere nude. Grădina este plină cu copaci de maglonii de coloarea roz, care împînzesc un miros plăcu în aer. Fazani, papagali, păsări exotice din India, Australia și Africa sunt păstrate în colivii în grădină. Acest palat te răpește de la realitatea cotidiană din Calcutta și te transportă în secolul 19 în sînul unei familii de nobili.

În același cartier cu Palatul lui Mullick este și Casa lui Tagore. Născut în familie de nobili, case în care Rabindranath Tagore s-a născut și a murit a fost construită în 1784, și se numește ”Maharshi Bhavana”, în cinstea lui Maharshi Debendranath Tagore, tatăl lui.
Casa are 3 etaje, și are ceva din stitul mogul, adică felul în care sunt construite arcadele și ferestrele.

În ograda casei este bustul lui Tagore, iar în interior au fost păstrate obiecte care i-au aparținut. Poze personale, scrisori, haine și 2 galerii separate: una cu tablouri pictate de Tagore în bătrînețe, iar alta cu obiecte și poze din călătoriile sale din Japonia. Am fost uimită să aflu cît de mult a călătorit Tagore. A fost în întrega Europa, chiar și în Romania, a vizitat Burma, Ceylon, Iran, Indonezia, Statele Unite, Rusia. Casa încă mai păstreză o energie pozitivă, plăcută și liniștită.
Sincer nu am citit nimic de Tagore, doar am auzit de el, și am auzit poeziile lui fiind citite în Bengoli (în limba lui natală) în Bir, în cadrul Art retreat.

Kali și picioarele lipicoase

Plutind într-o plăcută atingere de divin, amprentă lăsată de Casa lui Tagore, am pornit spre Kali temple din Kalighat.

Afară era deja întuneric, dar templul este deschis pînă la 10 seară și este încontinuu vizitat de către ce-o venerează pe Kali (o reîncarnare a consorții lui Shiva). Pînă la templu se întinde o stradelă unde se vînd diferse obiecte religioase: tablouri și figuri ale lui Kali, la fel și obiecte oferite drept sacrificiu lui Kali: nuci de cocos, diferite flori și dulciuri. Înăuntru este destul de murdar pe jos, iar la intrare trebuie numaidecit sa te descalti. Cît am umblat desculț prin templu, aveam impresia că mi se lipesc picioarele de podea. Eram atît de obosită încît nu am găsit puteri să fac poze. În schimb am găsit puterea să mînînc o rassgula (desert bengol), care seamănă cu un bol din griș care este îmbibat cu apă dulce și cînd îl mănînci, ai impresia că mănînci un burete din care curge apă dulce. Am încununat gustul de rassgola cu un un lassi din trandafir (asemănător chefirului nostru) și eram gată să fiu furată de somn.