Nostiya Gliggins: Calcutta

Șoarecii și alergia

Doi șoareci se joaca cu hîrtia de ciocolată pe care am scapat-o jos în camera, iar eu am alergie la mango. Ieri seara cît am scris articolul pentru blog am mîncat vreun kg de mango. Azi dimineață m-am trezit toată cu pete roșii și mîncărime. Cred ca este mango de vină, dar nu murdăria, deoarece nu este prima dată cînd sunt în așa condiții (căldură și transpirație abundentă).

Hooghly și barca

De dimineață m-am trezit cu gîndul să merg să-mi cumpăr bilet la tren pentru Darjeeling. După cum am mai menționat, trenurile sunt un coșmar, dar sunt cel mai ieftin mijloc de transport, și cu toate că întîrzie, cel puțin nu se strică. Mi s-a întîmplat de multe ori deja să se strice autobusul și să așteptăm ore în șir să vină alt autobus să ne i-a. Oricum trenurile sunt agglomerate, dar ce admir este faptul că există o quota destinată turiștilor, și există anumite ”booking office ” special în fiecare oraș unde turiștii pot procura bilete, fără a fi taxați extra pentru bilet.

”Railway Booking office” din Calcutta este practic pe malul rîului Hooghly, affluent al rîului Ganga.

Din Park street metro station am luat metro pînă la Chandni Chock și de acolo am mers pe jos spre rîu. Strada este foarte largă cu construcții imense în ”colonial style”. Pe merginea drumului se vinde foarte multă mîncare de stradă. Multî mănîncă în picoare sau pe motociclete. Mirosul uleiului ars plutește în aer combinat cu mirosul de bețișoare (incence sticks). Fiecare vînzător aprinde bețisoare, mai ales vînzătorii de fructe.

Anjunsă la rîu, am uitat că am venit pînă aici cu scopul de a procurara bilet la tren. Am văzut că o barcă urmează să traverseze rîul în cealaltă parte, și m-am grăbit să cumpăr bilet. Barcă traversa rîul spre Howrah, unde este una din gările de tren din Calcutta. Am ajuns la Baboo Ghat, unde priveliște era similară cu ceea ce se întîmplă în Varanassi. Multe persoane se scăldau în rîu sau își spălau rufele. Bărbați pe jumătate în apă și cealaltă jumătate fiind cu spumă de săpun, foarte conștiincios își rod dinții cu periuța de dinți. Femeile colorate, pînă la genunchi în apă, aplecate spală rufe. Poluare. Miros de apă bîhlită. Am urcat în pimul autobus care s-a oprit. Așa ca întîmplat că am ajuns din nou în Howrah, dar de acolo am luat alt autobus înapoi, și am coborît la Rabindra Sadan, care este în centru Calcuttei și unde sunt concentrate multe ”puncte fierbinți” din ghidurile turistice despre Calcutta.

Rabindra Sadan și ploaia

Am uitat să i-au dejunul, și deja era ora prinzului și îmi era foame. Plus, a început să ploaie foarte puternit, și multă lume s-a refugiat sub un cort imens roș-verzui din fața Nandan-ului (un cinematograf care se află în area Rabindra Sadan). Mai tîrziu am aflat că în fiecare seară, lumea se adună în cort și recită poezii sau cîntă cîntece. Pe lîngă cort sunt multe tarabe cu mîncare, fructe, băuturi etc. Am mîncat în cort contemplînd sunetul picătorilor de ploaie ce puternic loveau suprafața cortului. După ce m-am încărcat cu energie, am mers spre ”Academy of fine arts” (Academia de artă). Plouă puternic. În 5 minute m-am udat toată. În academie erau vreo 3 expoziții de pictură a tinerilor artiști din India. Cîteva tablouri m-au impresionat . ”French kiss” – pe canvas ilustrat un cîine care linge penisul unui bărbat. Lucrare realizată în ulei pe canvas în culori alb și negru. ”Headless drummer ” – un botoșat fără cap, care în loc de tobă bate în cap. Mi s-a făcut dor de periuțele mele pentru o perioadă.

Iarăși prin ploaie am pornit spre Catedrala Sfîntului Paul. Această catedrală a fost consacrată în 1847 drept prima Biserică Episcopală din Orient. Biserică în stil gotic, de culoare alba care în prezent se renovează în exterior. Security (da, biserica are security la intrarea în ogradă) mi-a cerut 10 ruppie, să le cumpere cîinilor din biscuiți. Am rămas puțin mirată de acest pretects de extorcare de bani dar am apreciat originalitatea.

După biserică am mers spre Victoria Memorial. Construit în 1920 de către britanici, această constructive este o ”corcitură reușită” dintre Buckingham palace și Taj Mahal. Construcția a durat 15 ani și i-a costat pe britanici 7.5 millioane de rupii (foarte mult pentru acea perioadă). Această grădină și clărire (transformată în Muzeu după independență) dedicate Reginii Victoria au ramas intacte și din India, te teleportează în Londra. Eu am vizitat-o în timpul ploii, ceea ce mi s-a asociat cu Anglia și mai mult.

Am întîlnit apusul în Victoria Memorial. Parcul practic pustiu, numai niște cupluri, ”hunters of extreme sensations” se sărutau în ploaie pe băncile din parc, și eu umblînd ca o stafie udă printre copaci.

La 18.30 am mers la Birla Planetariu. Prezentarea a durat 30 minute, și am vazut stelele așa cum se văd ele în Calcutta. Prezentarea s-a axat mai mult pe prezentarea planetelor și cîtorva constelații majore. Doamna care vorbea avea un glas oribil, plus accentul indian era prea puternic, ca trebuia sa mă concentrez să înțeleg ce spune ea în engleză. Am cedat și pur și simplu admiram proiecțiile de pe pod.

Akash și cafeaua

La ieșirea din Planetariu m-am întiîlnit cu Akash, un băiat din Calcutta de pe Couchsurfing. Este un prieten al unor prieteni din Delhi. Am mers la o cafea și am discutat mult despre India, Calcutta, călătorii, familie, căsătorii. Sora lui Akash are 24 de ani, și toată familia îi caută mire pentru a-i aranja căsătoria. Căsătoria poate fi decisă după prima întîlnire a părinților, chiar fără acordul fetei. Dar, în prezent fetele deobicei se întrebă după ce-l văd pe băiat prima dată. Akash vrea să plece din Calcutta în Pune, Delhi sau Gurgaon, pentru că spune el: ” Calcutta este un oraș foarte ”slow” (încetinit)”. ”Totul aici se întîmplă foarte încet, lumea este prea relaxată și vorbește mult, discută, dar în realitate nu face nimic”, astfel Akash și-a motivat decizia de a pleca.

Ceea ce spune Akash este relativ adevărat, dar eu aș atribui această afirmație nu numai Calcuttei, dar întregei Indii.

Shanti! Shanti! Shanti! Close your eyes, relax and enjoy, you are in India

In "Citizen park" copii alearga sub sarele mamei