819 km prin Nepal in 6 zile. Ziua 2,3,4.

Ziua 2,3 și 4 a călătoriei pot fi comprimate într-un singur post.

În ziua 2 și 3 am stat în Pokara, iar în ziua 4 am pornit la drum și spre seară am ajuns în Lumbini (localitatea unde s-a născut Buddha).

După 8 ore și aproape 200 km am ajuns din Kathmandu în Pokara.

ZIUA 2

Priveliștea de unde am luat dejunul. Paame.

Scrînciobul din Bamboo este un simbol al sărbătorii Dashain. În tot acest timp, cît ține sărbătoarea, în tot Nepalul poți vedea astfel de construcții, care sunt asaltate de copii și nu numai.

În Pokhara am vizitat Davis Fall, numele nepalez a căreia este defapt Patali Chhanga. S-a redenumit în Davis Fall dupa 1961, cînd o femeie din Elveția scăldîndu-se în Phewa Lake, fiind luată de valuri a fost dusă spre această cascadă, unde și-a găsit sfîrșitul.

Alt punct vizitat în Pokhara a fost Bat Cave. Cîndva toți pereții peșterii erau aglomerați de lilieci, acum sunt mai împrăștiați, pentru că vine lumea cam des prin peșteră și le dă cu lumina felinarelor în ochi.

Atracția majoră a Pokarei este Phewa Lake.

La cină ne-am întîlnit cu niște prieteni. Cei din dreapta sunt Robin și Abisha, care au avut o căsătorie aranjată, adică părinții au găsit fată și după ce Robin a și-a dat acordul, exact într-o săptămînă nunta a fost jucată.

Am trecut și pe lîngă cel mai Famous Hair dresser in the town.

ZIUA 3

Am început-o cu barca. 300 rupii pe ora ca să vîslești singur. Ne-am veselit și noi cum am putut vîsling o oră în lacul liber.

Am înnotat un pic.

După înnot a urmat un prinz neam neam. Dhal Bhat și Fish curry.

După prînz am fost în Sarangkot. Un deal de lîngă Pokhara, de unde se poate face palaglinding și de unde ți se deschide o priveliște frumoasă a întregului oraș.

Iată cum arată Pokhara de sus.

Am pomenit deja în postul precedent că de Dashain, se manîncă capre, așa că pînă ajung la destinație, caprele se bucură de ultima plimbare cu motocicleta.

Altele sunt mai puțin norocoase și merg pe jos. Astfel ai impresia că lumea a ieșit la o promenadă cu capra.

Unii transportă puii cu bicicleta.

ZIUA 4

Priveliște de pe șosea în drum spre Sangja

Orasul Tansen

La sfîrșitul zilei a 4-a, după vreo 160 km, am ajuns în Lumbini, patria lui Buddha, dar despre asta în următorul post.

Video:

Ps: Billy Bunters, este un restaurant în Pokhara, tare bun, dacă mergeți intrați!

819 km prin Nepal in 6 zile. Ziua 1

Cam s-a prăfuit blogul meu. Ehhh, oricum eu nu mă forțez. Am decis să scriu doar cînd am inspirație, chef și cînd am ce spune. A trecut aproape un an decînd am petrecut Dashainul in munți.

În acest an Dashain a sosit mai devreme, așa că vacanța mea a început pe 1 octombrie.

Dashain pentru nepaleji e precum Crăciunul pentru moldoveni. Reduceri la produse prin magazine, febra shoppng, pretutindeni este aglomerat, lumea cumpără capre, pentru că - ce fel de Dashain dacă nu tai o capră.

Pentru a evita toată clocoteala din Kathmandu, am hotărît să plecăm (eu și prietenul meu) cu motocicleta prin Nepal. De această dată localitățile țintă au fost: Pokara, Lumbini, Chitwan.

În prima zi am parcurs 200km, din Kathmandu pînă în Pokara.

Pokara, este un oraș de munte aflat la înălțimea 900m de unde sunt vizibili munții din Anapurna range, pe care nu i-am vazut deoarece era un pic înnourat.

Cuvinte cheie din prima zi: entuziasm, traffic, panică, munți, rîuri, poduri, billy bunters (despre billy bunters aflați în următorul post despre cele 2 zile petrecute in Pokhara).

Poze din prima zi

Copii aducînd fînețe de pe dealuri pentru animăluțe

Priveliște de pe șosea

Iarăși fînețe

Rîuleți și munți

Capră cumpărată de la piața de animale, dusă cu motocicleta acasă pentru a fi pregătită pentru masa de Dashain

Toți pleacă din Kathmandu prin sate

Piața de capre de la marginea Kathmanduului

Km 0 (zero), gata de a porni la drum.

Video din prima zi:

http://www.youtube.com/watch?v=nhAHBqwk-CY

Mîine post despre Pokara și zilele 2,3,4.

I simply love Patan

Patan - cindva a fost un oras separat de Kathmandu. Acum insa deoarece capitala se extinde, Patan a ajuns sa fie unul din orasele de suburbie.

Patan are ceva special. Am fost de nenumarate ori acolo (aici primul post despre Patan) si singura si cu prieteni, dar de fiecare data revin cu placere. E unul din acele locuri in care de fiecare data descoperi ceva nou: un templu vechi ascuns pe o stradela ingusta, un local nou in care iti poti bucura stomacul (in cazul in care este rezistent la bacterii) cu diferite mincaruri traditionale.

De fiecare data cind ma plictisesc acasa, sau nu am lumina merg in Patan si vorbesc cu lumea sau fac poze. Vorbesc cu oricine vrea sa vorbeasca: batrini, elevi, cersatori, studenti. E interesant sa vorbesc cu necunoscuti, mai invat nepaleza de strada, imi mai recomanda lumea locuri noi ascunse, nebanuite de turmele de turisti ce roiesc de fiecare data prin Patan.

Daca ar fi sa numesc un loc in lume unde ma simt cel mai placut ...atunci acesta este Patan Durbar Square. Pot sa stau ore intregi pe treptele unui templu si sa urmaresc ceea ce se intimpla aici ... farca ar fi un film, un film bun.

Iata ultimele poze de Duminica (13 martie 2011).

Batrinei la vorba in Durbar Square

Copilul si hulubasii

Jocuri in strada

Elevi si batrini

Pe scarile templului

Templu

Templu

Templu

Templu

Elevi

Suvenire

As vrea sa traiesc in asa casa

Un colt de templu

Alt colt de templu

O bucatica de templu

Turisti prin Patan

Rugaciune

Bijuterii

Templu

O stradela mica si ingusta din Patan

Si doamna care face bijuterii la comanda. Imi poza mi le face pe ale mele.

Viața mea în Nepal și cele trei familii

Azi în Nepal e data de Magh 7 anul 2067. În calendarul Gregorian sunem în 21 Ianuarie 2011. Cel mai hazliu în Nepal este să le spun anul nașterii. Dacă aș fi născută în 1984 în calendarul Nepalez, acum aș fi avut numai 83 de ani. Iar dacă le spun că am 26 ani, atunci îmî răspund ”aaa, ești din 2041”. Așă că în Nepal eu trăiesc în viitor.

Eu trăiesc în Bhaisepati, cartier în Khatmandu unde sunt situate multe ambasade și străiesc foarte mulți diplomați și tot felul de angajați ai diferitor organizații internaționale.Casa unde stau e vecină cu Ambasada Egiptului, iar mai la vale este Ambasada Myanmarului (Burmei).

Eu închiriez un etaj întreg. În Khatmandu nu prea există apartamente. Oamenii mai bogați construiesc case, și dau în chirie etaje.Eu stau la etajul 3. Am două camere, WC, baie. Doar o cameră este funcționabilă, alta e în rol de depozit. Pînă nu demult trăiam pe beton, pe niște ziare. Dormeam în sacul de dormit pe camping mat. Era un dezastru, dar nu aveam suficienți bani să-mi amenajez casa. Am plătit o mită enormă pentru a proceda mai repede viza non-turistică Nepaleză pe 1 an (oficial costă 780$, eu am plătit 1300$), mai apoi urma și vacanță de iarnă în India, pentru care strîngeam bani. Într-un final, după ce am venit din India, am primit salariul pe Decembrie și mi-am cumpărat multe în gospodărie. Covor, matras, așternut, pernă (în sfîrșit după 7 luni voi dormi pe pernă!!!), perdele și alte accesorii. Acum mă simt ca acasă.

Iată camera mea din Nepal.

În Nepal eu am trei familii din care fac parte.

Familia mea din Hatiban

Această familie îmi este cea mai aproape de suflet. Ei sunt vecinii orfelinatului unde am făcut voluntariat și îi cunosc din a doua zi de cînd am venit în Nepal. Oricît de greu nu mi-ar fi, știu că oricînd pot apela la ei, și mă vor ajuta ca pe o adevărată fiică. Sunt atît de sinceri, simpli, și deschiși la inimă.

Raju ( tradus din Nepaleză - Fericitul) - este tatăl. Are 45 de ani. Un om mai hazliu încă în Nepal nu am întîlnic. El m-a învățat să conduc motocicleta.

Eu si Raju

Durga (nume a unei zeități din panteonul Hindu, încarnare a lui Kali, Devi, etc) – este mama. Are 43 de ani. Nu vorbește deloc engleza. Ea m-a învățat și mă învață Nepaleza.

Eu si Durga

Vishnu (Dumnezeul Păstrător a panteonului Hindu, aces Dumnezeul mai apoi a fost reîncărcat în Krishna și Buddha) – bunica, mama lui Raju. Are 75 de ani. Ea m-a învățat mantre și cîntece Nepaleza tradiționale.

Eu si Vishnu

Deepti (Lumină) – fiica lui Raju și Durga. 17 ani. Ea m-a învățat să strîng asparagus, să mănînc pani puri ca obsedata și să cînt cîntece din seriale indiene.

Deepti

Familia din Hattiban sunt Brahmini (casta cea mai înaltă din religia Hindu).

Bunica este o bramină conservatoare, și mai mult decît atît este Brahma Kumari (o sectă Hindu). Brahma Kumari au niște reguli foarte rigide. Trebuie să meditezi, 2 ore dimineața și 2 seara. Trebuie să fii vegetarian, să nu consumi alcool, țigări și alte substanțe toxite. Cel mai important este că este permis să mănînci doar mîncare făcută de tine sau de persoane pe care le cunoști (și care desigur trebuie să fie Brahmini). Mai mult decît atît, dacă ai fost la WC, trebuie neapărat să-ți faci baie și să-ți schimbi hainele. Așa că bunica se ține toate ziua de scăldat și de schimbat sarele (haine indiene/nepaleze pentru femei). Nu-i de mirare că a răcit acum. Cu aproape 0 grade afară și fără apă caldă, ea continuă să practice același obicei de scăldătură.

Eu, Vishnu, Durga si Deepti

Deepti, Eu si Vishnu

Eu merg la ei în fiecare weekend. Cum termin lucrul, cum i-au atobusul spre Hatiban (sătuc înafara Khatmandu). Mai văd copii de la orfelinat, mă joc cu ei, mai umblu aiurea prin sat. Privesc cu întreaga familie seriale indiene. Eu am și un nume din serial -”Vhutni” ( din Hindi – fantomă), deoarece am speriat-o odată pe Deepti. Uneori mergem în vizită la rudele de familie. Am fost în multe sate, la diferite rude, la diferite sărbători, performînd diferite ritualuri. Durga ma numește întotdeauna ”Ammako chori” – fiica mamei. Eu îî spun Amma. Săptămîna trecută am fost la ei și am gătit împreună Momo (mîncare chinezească). Bunica nu a mîncat, deoarece eu am participat la pregătire și eu nu sunt Brahmină. Așa că după ce noi am terminat, ea și-a pregătit cina ei.

Raju lucrează la o clinică aiurvedică (medicină bazată pe ierburi care iși are originea în India), și de la ei cumpăr tot felul de uleiuri, prafuri, lichori în cazul în care am nevoie.

Sunt atît de fericită că-i am aproape pe acești oameni minunați.

Eu, Raju, Vishnu, Deepti si Durga - Intreaga familie

De la stinga la dreapta primul rind: sora lui Durga, Mama lui Durga, Durga, fiul surorii lui Durga, Deepti.

Al doilea rind: Eu, Fiica lui fratele lui Duga si fiul lui fratele lui Durga

Familia angajaților

Pentru cei intresați – EU LUCREZ ÎN NEPAL din luna August 2010. Sunt profesoară (Special Education Teacher) la un copil de autism într-un program de educație la domicilui (Home Schooling Program).

Val si Eu in Bhaktapur

Eu in clasa, poza facuta de Val

Val este elevul meu. Are 10 ani. Are PDD (Progressive Development Disorder), care este din spectrul Autismului. Eu implementez un program induvidual de educație (Idividual Educational Plan), elaborat de către niște specialiști din Statele Unite. De 2 ori pe săptămînă avem videoconferințe și discutăm progresele copilului. Îmi place ceea ce fac, și învăț multe în fiecare zi. Mă gîndesc să-mi continui vocația în lucrul cu copii din acest spectru (autism). Ziua de lucru durează de la 8.30 – 15.30. Predau totul în engleză, Val altă limbă nu cunoaște.

Val

Camila – mama vitrigă a lui Val. Diplomat Norvegian. Calculată. Elegantă. Discutăm despre politică și proiecte UNICEF/UNDP în Nepal.

Vijay – tatăl adevărat a lui Val. Cetățean american de origine indiană. Fost angajat la Warners Brothers, care a vîndut casa în California și a venit în Nepal să trăiască cu întraga sa familie. Val și Vishal sunt copii lui Vijay din prima căsătorie. Discutăm despre Val, meditații și Uniunea Sovietică.

Val – elevul meu. 10 ani. Copil adorabil. Ascultător. Drăguț. Hazliu.

Vishal – fratele lui Val. 12 ani. Încearcă să pară adolescent. Poartă maiouri cu scheletoane și este dependent de zahăr.

Erik-Vikram – fratele lui Vishal și Val, copilul comun a lui Camila și Vijay. 4 ani. Deștept. Alintat dar foarte simpatic.

Erik-Vikram si Val

Sunt invitată la toate petrecerile de familie. Sunt respectată de către Vijay și Camila, de copii și de către tot staful casei unde lucrez (bucătar, menajere, security guard și dadacă).

Familia gazdă

Pînă nu demult nici nu le cunoșteam numele. Le-am aflat recent. Mă adresam ”daddy” (tată), ”amma” (mamă) și Prativa, fiica lor (dar numele ei îl cunoșteam).

De multe Amma mă invită să mănînc cu ei. Ea tot își face griji că eu nu gătesc, și nu poate înțelege cum pot trăi pe biscuiți, chifle, fructe, ciocolată și mîncare de stradă.

Lakshmi (Zeița Prosperității în panteonul Indus) – Amma. Nu vorbelște engleză, dar ne înțelegem perfect. Amma îmi face masaj la spate cînd mă apucă durerile, și îmi spune să nu mă mai pornesc cu rugzacul cela mare nicăieri (Amma a făcut ritualuri și rugăciuni de fiecare dată cînd am plecat – în treking sau în India). Mă îndeamnă să stau în Nepal, să mă căsătoresc cu fiul ei, care are acceași vîrsta ca și mine, dar la moment nu este acasă pentru că lucrează în SUA.

Lakshmi - Amma

Eu si Lakshmi

Mahadev (alt nume a lui Shiva, Dumnezeul Distrugător) – Daddy. Nu știu ce face și ce lucrează, dar arată ca un bussiness man și majoritatea timpului nu este pe acasă. A practicat Kung fu, și a vizitat destul de multe țări pentru un Nepalez : India, China, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Azerbaijan.

Prativa - fiica lor. Nu e chiar vorbăreață. A terminat Universitatea dar nu lucrează, stă acasă toată ziua pe internet sau privește filme. Ea îmi împrumută DVD cu filme hindi și nepaleze.

Prativa si Amma

Familia gazdă sunt din casta Kshatria (Luptătorii, a doua castă după importanță la Hindu) și pregătesc carne la fiecare masă. Recent am fost la ei și am mîncat mistreț sălbatic, care l-a vînat Daddy în Maharaj ganj (regiune din Nepal). Se simte că sunt Khatria - luptatori - și sunt tare mîndri de acest lucru.

Eu, Amma si Prativa

Toace cele trei familii au un rol important în viața mea în Nepal, fără de aceștin oameni minunați, viața mea ar fi mult mai decolorată!

Iaka așa trăim noi în Kathmandu.