19 ianuarie 2010

Partea 4 - Rishikes

10 ianuarie

Pe la 6 dimineața am ajuns în Haridwar. Am luat un rikshaw șii am cutreerat vreu 10 hotele, dintre care multe nici nu aveau locur libere, iar altele erau excesiv de scumpe. Totul este din cauza festivalului Kubh Mela, care în acest an are loc în Haridwar. Acesta se întîmplă odată la 12 ani, și are loc în 4 într-o anumită ordine. Acest an este Haridwar, și mulți induși fac pelerinaj relegios pînă în Haridwar pentru a se scălda în Ganga. În Guest House în Varanasi, un lucrător mi-a spus că dacă te scalzi în Ganga de Kumb Mela, toată Karma ta negtivă will be vanished away.

Cu toate că a fost foarte tentant să mergem în Haridwar, noi cel puțin am încercat. Cînd am văzut că nu sunt hotele libere, dar și noi cam am dat din urechi că nu am rezervat din timp, am mers la autogară să luăm autobusul spre Rishikesh, care este doar la 25 km de Haridwar, și la fel este pe Ganga.

Am ajuns cînd se lumina de zi. Ceea ce este deosebit pentru Rishikesh, este că aici sunt foarte multe ashrame, locuri unde poți studia ypga, reiki, astrology, music, hindi. Sunt foarte mulți străini, care stau pe aici li trec diferite cursuri de inițiere.

Rîul este de o culoare verde, și este mult mai crat decît în Varanasi. În jur munți, aer curat, clădiri mici și fromoase. Aici lumea nu se leagă de tine pe drum precum în alte orașe, și toți se salută. În special ne salută alți străini, ceea ce nu se întîmpla în alte orașe.

Pînă cînd este cel mai frumos loc dn trip. Stam în Lakshman Jhula în Shri Sait Swan Ashram, de 150 ruppie pe noapte pentru 2 persoane.


Azi am cam lenevit, am fost doar să vedem împrejurimile și am mees de-a lungul rîului. Pietrele de la mal, seamănă cu niște ouă de dinozaur, atît de albe și ovale. Sunt și pietre de alte culori, la fel ovale, cît și de alte forme.


După ce am stat un pic la rîu, în piatra unde probabil locuia un sadhu am încercat să ne ridicăm sus.

Acolo am dat de un templu de 12 etaje. O persoană de jos, s-a oferit să ne arate calea să ieșim afară, dar totul nu a fost atît de simplu precum ne-am imaginat. Ieșirea în oraș, din locul în care ne-am pomenit era prin templu, la etajul 12 deasupra dealului. Noi eram la etajul 1, lîngă rîu și încă nu ștam ce ne așteaptă. Eram destul de epuizate și doream să ieșim cît mai repede, însp ghidul era foarte bucuros să ne arate întreg templu. Astfel, am ridicat cvele 12 etaje, și la fiecare etaj ne uitam la diferite statui de Dumneei din panteonul hindu. Ei sunt foarte mulți, dar la fel mulți seamănă ntre ei, și ai impresia că sunt clonați, mai ales Durga și alte 5 dumnezie. În final am ajuns sus, că deabea ne țineam pe picioare. Am mers la Cafe Delmare pentru un ceai, apoi în ashram unde oleaca oleacă am dormit.

Pare că nu ne săturam de somn. Sau ne epuizăm foarte repede, sau rău ne odihmin, dar obosim repede și întotdeauna ne este somn.

11 ianuarie

Pline de puteri, de dimineață am găsit forțele necesare și puterea să mergem pînă în Ram Jhula (a 2-lea regiune din Rishikesh, în care sunt amplasate foarte multe ashrame).

La fel în Ram Jhula este și Parmarth Niketan, care este unica școală de studii vedice (unde se studiază vedele în sanskrită, plus multe alte obiecte precum: astrologia, yoga, istoria religiilor și multe altele).

În Ram Jhula, este doar o stradelă lungă, pe malul lui Ganga, de-a lungul căreia sunt amplasate doar Ashrame (loc destinat studiilor și meditațiilor, care deobicei este deschis de către un guru/yogin/profesor).

Desigur că pe lîngă ashrame mai sunt o sumedenie de magazine, unde poți găsi haine, bijuterii, cărți și mîncare. Alcoolul este interzis, nimic nu se menționează despre iarbă, probabil că nu este interzisă, deoarece este folosită de Sadhu (asceticii hindu) pentru a atinge unele performanțe în ale exaltării spirituale.

Vis a vis de Parmarth Niketan, în fiecare seară la 17.00, are loc Aarti Puja (rugăciune dedicată rîului Ganga). Zeci de studenți de la școala vedică, îmbrăcați în saari galbene cu fulare roșii pe deasupra au invadat scările, care duc spre Ganga și au început pregătirile pentru puja.

Mulți străini, mai ales evrei, mai ales bătrîni. Eram unele din cele mai tinere turiste, care au venit să admire studenții bramini a școlii Prarmarth. Mantre, sunetul Gangei, luminile crează o atmosferă relaxant- meditativă.

După Aarti puja, un profesor de astrologie de la Parmarth ne-a făcut turul templelor din Ashram, și ne-a hrănit cu prasad. Am întrebat cine poate studia în această școală, profesorul a răspuns că doar băieții din casta brahmini (casta superioară – preoții, slujitorii templelor) sunt admiși după anumite probe/examen. Apoi am mers împacate pe întuneric din Ram Jhula spre Laxman Jhula.

Drumul, ne-a fost acompaniat de un indus (care probabil ne urmărea de la amiază), deoarece a menționat că ne-a văzut la amiază la rîu. A fost inofensiv.

12 ianuarie

Șiiii rafting!

Rishikes este un loc potrivit pentru a face rafting.

Perioada în care sunt concentrați cei mai mulți turiști este aprilie-mai, deoarece în iunie-iulie se începe moonson-ul (perioada în care plouă continuu).

Noi, am hotărît să facem rafting în ianuarie, pe aproximativ 10 grade căldură.

Am fost sfătuite să facem cursă lungă, de aproximativ 4-5 ore, de vreo 26 km, dar deoarece am menționat că facem rafting pentru prima dată, au insistat să facem cursa mijlocie, de 18 km, care pornește de la Mecury Rafting Camp, are 7 rapids (puncte în care cursul rîului este foarte rapid, și sunt valuri foarte mari), și durează aproximativ 2.5-3 ore.

Astfel, ne-am pomenit în barca de 10 locuri doar 4 persoane.

Fiecare raft (barcă) trebuie condus de 2 ghizi (șoferi, care schimbă direcțiille) și mai pot participa maxim 8 oameni. Noi eram numai 2, iar alți doritori, pe așa timp, pare că nu mai erau. 4 persoane în raft, dintre care 2 începători virgini în ale raftingului.

Băieții și-au dat seamă că tooată responsabilitatea este pe spatele lor.

Shivam este unul din ghizi. Tatăl lui este proprietarul companiei ”Adventure innovators”, care organizează rafting, tracking, rope jumping, rock climbing și alte adventures pentru turiști.

El lucrează de la 15 ani, și foarte mult îi place ceea ce face.

Ieri a împlinit 20 de ani, iar azi, de la 10 dimineața deja este gata pentru rafting cu 2 începătoare. A menționat că încă este puțin beat și nu a mîncat nimic de dimineață, și că tot ce este în stomacul lui este – romul și vodka from yesturday party. ”We had very much alchohool. 7 bouttles of rom and vodka for 11 people”, se tot lăuda Shivam.

Băieții au fost foarte hazlii, și aveam împresia că uneori se rîd de noi, deoarece noi aveam împresia că murim pe drum.

Noi speram că vom fi în raft, și vom admira împrejurimile, dar eu am lăsat cîteva picături de sînge de pe degete în Ganga.

Nu țin minte precis denumirile tuturor celor 7 rapids, dar unele aveau niște denumiri foarte interesante. Le țin minte doar pe ”Trouble, trouble”, ”Hole power”, ”Rolercoaster”, în care Ana a sărit în sus de pe raft, și mai nu și-a găsit pacea în Ganga.

Shivam și al doilea băiat (numele căruia a fost prea complicat pentru memoria mea) ne tot povesteau cum este vara, cît de mulți turiști vin, și cît de interesant este atunci, și că numaidecît trebuie să venim în aprilie, pentru că este camping season, și au foarte multe oferte interesante de trecking. Pe drum ne-au menționat că nu departe de Laxman Jhula, la doar 3 km, este o cascadă (waterfall) și că ar fi bine să ne ducem să o vedem.

După rafting, ude leoarcă, de am făcut Ganga wash la toate hainele cu care eram îmbrăcate, am mers și ne-am schimbat și am hotărît că efortul depus azi la raftin nu este suficient , și că am dormi mult mai bine dacă mergem spre cascadă.

Pe la 16.00 am pornit pe jos, și nu am estimat că aici întunecă destul de repede, cam pe la 17.30. La cascadă am ajuns cînd aproape era întuneric. În drum spre cascadă am văzut și o casă izolată, unde probabil trăiau Sadhu.

Nu am riscat să rămînem pentru mult timp, pentru că ar fi fost complicat să coborîm jos pe întuneric. Pentru 5 minute de amirație a unei cascade, cam de genul uneia din Țipova am mers vreo 3 ore dus-întors, dar am fost împlinite că am mai vazut ceva din împrejurimi.

Spre seară durerile musculare s-au acutizat, și simt că o să ne mai țină mult.

13 ianuarie

Ne-a trezit sunetul ploii. Ploa, și timpul nu era în favoarea nostră pentru a ne plimba.

Am apreciat mult intuiția noastră de a face rafting ieri, deoarece pe timpul de azi, nu s-ar porni nimeni.

Am încercat să mai dormim, sau să privim niște filme, dar totul ne plictisea. Eu am realizat că nu pot sta mult pe loc și am nevoie de mișcare. Probabil această stare și nevoia de schimbare este o exteriorizare a stării interioare, care este un haos complet.

Sunt în căutare a ceva, a cărui/cărei denumire nici nu o cunosc. Vreau să găsesc pacea și liniștea și să mă stabilesc undeva în liniște, și să știu că aici este locul meu. Pînă cînd încă nu am găsit acest loc, și încă sunt în căutare.

În India sunt mari probleme cu energia electrică. De foarte multe ori lumina este întreruptă, și revine peste cîteva ore. În acest timp nu poți face nimic. Mulți au generatoare, care fac o gălăgie îngrozitoare. Pe acest timp ploios și fără lumină, nu am facăt nimic decît să încerc să scap de gînduri, gînduri, gînduri care îmi invadează mintea.

A apărut lumina, și repede am pornit spre Internet, să ne alungăm plictiseală și amarul online.

La internet am cunoscut o persoană, indus, care ne-a spus că azi în Ram Jhula, după Aarti Puja, va avea loc un concert. Noi, entuziasmate ne-am pornit spre Ram Jhula.

În ziua precedentă, Shivam ne-a sugeram să vizităm și Beatles Ashram, care este în Ram Jhula, și este locul pe care l-a vizitat formația cînd au fost în India. Se spune că au și meditat acolo, sau au găsit inspirația pentru unele piese.

În ashram nu am intrat, pentru că un sadhu, care probabil avea grijă de ashramul care este închis, a cerut bani pentru ca să intrăm, și noi în semn de protes nu am intrat.

Am mers iarăși la Aarti Puja, și studenții școlii Parmarth ne-au bucurat privirile. Acești băieți sunt atît de frumoși și îngrijiți, încît îți este de o plăcere să-i vezi cum cîntă mantre și fac diferite ritualuri. Nu mi-a putut rupe privirile de la unul din ei. Atît de grațioși și dedicați par, încît nu mă săturam să-i prives.

După Puja, nu a mai fost nici un concert, și am înțeles că localnicul ceva a încurcat, sau a făcut o glumă pe seama noastră.

Am mers pe același drum întunecat din Ram Jhula spre Laxman Jhula, admirînd cerul înstelat și încercînd să găsim unele constelații. Iarăși l-am întîlnit pe băiatul, care ne-a petrecut 2 seri în urmă pe același drum. M-a întrebat dacă poate să meargă din nou cu noi, noi am refuzat, pentru că deja era un pic straniu. Drumul a fost fără peripeții, numai vaci și sadhu pe drum, și linișteeee.


12 ianuarie 2010

Partea 3 - Varanasi


6 ianuarie

Ajunse în Varanassi

Am mers cu General class, which can be considered a consacration into a new way of life. De la 20.00 pînă la 6.00 dimineața a doua zi am mers într-un tren plațcard, așezate și încunjurate de 12 barbați, care și pe unde. Care dormea sus pe rafturi, cîte doi, cîte 5 pe raftul de jos. O nevoie...mama, dar ne-am isprăvit. Am trecut cu bine testul și ne-am împăcat de minune cu vecinii nostri de vagon.

După ce am dormit, am mers spre Ganga. Am ajuns la poarta Dasuswomedh Ghat, de unde am pornit încet cu încetul spre Harishchandra Ghat, care este cel mai mare și faimos loc în Varanassi unde se face ceremonia de cremație. Mulți turiști, și mulți localnici, care te zăpăcesc cu întrebări clonate ”Madam, which country? Do you want a bout? You want poscards? ”.

Din totalul de 2 milioane de locuitori în Varanassi sunt 50 000 de Brahmini, mulți dintre care stau pe marginea rîului pe un postament și fac puja pentru localnici, dar încearcă sp ademenească și turiști.

Am făcut și eu puja, care a constat din următoarele: mi-a dat să țin în mîini niște flori, peste care a turnat apă din Ganga, mi-a pus Bindi roșu, și apoi a început a exclama o rugăciune pe care eu trebuia s-o repet. Am repetat-o. După acest ritual, mi-a arătat oglinda, și îmi repeta”Brahma, Brahma, Brahma”.

Încerca să-mi spună că ceea ce văd eu în oglindă este chiar creatorul universului, începutul începuturilor, Dumnezeu autotputernic. Mi-a îmbrăcat niște flori în loc de mergele și am mers spre rîu. A mai spus niște rugăciuni, mi-am spalat mîinele în Ganga și am pus o floare cu o lumnare pe rîu. După care Braminul iarăși mi-a arătat oglinda cu Brahma înăuntru.

E destul de obositor să mergi pe malul lui Ganga, fiindcă fiecare încearcă să-ți vîndă sau propună ceva, sau să-ți fie ghid, sau doar să vorbească cu tine. Acest lucru te epuizează foarte repede și devii foarte eritat.

La Harishchandra Ghat – sau burning gods, are loc procesul de cremație. Nu este ceva care m-a marcat foarte mult. Probabil eu sunt indiferentă, sau nu este chiar atît de strașnic. Am vazut juma de trup de bărbat și pe alt rug niște picioare, iar alte 4 ruguri sau se pregăteau sau deja erau pe terminate pentru că nu am văzut pe nimeni pe ele.

Priveliștea nu este îngrozitoare, dimpotrivă am găsit-o destul de hazlie. De aici, două picioare ard pe foc, în jurul rugului stau vreo 10 bărbăți, care încontinuu vorbesc. O căpriță mică mănîncă niște flori, care stau tăvălite într-o bîltoacă cu apă și noroi, care probail au fost pe muribund.Copii aleargă cu zmeul, chiar printre ruguri, iar persoanele responsabile de arderea cadavrelor, uneori singuri se avîntă în fugă după zmeu, și se i-au de joacă cu copii, mai apoi iarăși revenind la cadavrul lor. Hazliu, în această situație înțelegi că noi complicăm totul cu mintea. Totul este atît de simplu, și indușii par să înțeleagă asta foarte bine. Totul este relaxant pe aici, chiar și câînii par a fi într-o anumită stare de meditație, cu ochii pe juma întredeschiși.

Unii câîni, capre sau vaci sunt îmbrăcați. Aici este iarna, și este aproximativ 10-15 grade celsius, și tuturor le este frig. Atît de mult le pasă de animale, încît cred că și lor le este frig, astfel vezi multe capre îmbrăcate, cîini în haine de copil, sau vazi acoperite cu pături. Este atît de hazliu să vezi aceste animale îmbrăcate, dar înțelgi cît de mult le pasă îndușilor de tot ce este viu.

Un alt obicei este focul de dimineață și cel de seară. Toți fac focuri mici și se încălzesc la ele. Lîngă foc poți vedea căței, capre și oameni. Toți stau clai grămadă lîngă rug și se încălzesc. Uneori, dacă ești în trecere pe lîngă un rug, poți fi invitat să te alături.

La 18.00 în fiecare zi la Dasuswomed Ghat are loc Puja pentru ganga.

Este un ritual pe care îl fac zi de zi pentru timp de cîteva mii de ani. Prin acest ritual, exprimă rîului sfît și dătotor de viață tot respectul și admirația lor. Procedura durează aproximativ o oră, și este o combinație din mai multe cîntece, mantre și diverse ritualuri și apă, foc și fum.

7 ianuarie

De dimineață ne-am trezit amorțite și răcite. Ne dor încontinuu glandele în fiecare dimineață, iar apoi pe parcursul zilei durerea trece. Mucii par a fi nesecați, și sunt de o calitate foarte înaltă, avînd o culoare verde aprinsă.

De dimineață deja au început a mă durea ochii. Încontinuu lăcremează, și sunt foarte roșii, de părcă am fumat marijuana 2 zile încontinuu. Arăt jalnic, și prin asta mulți ezită să mă calce pe nervi.

În caz că cineva din localnici iarăși începe să ne chinuie cu întrebările lor originale, le spun cu un glas răgușit că sunt bolnavă și obosită și să mă lase în pace.

Acum realizez că am uitat să fac un lucru în Moldova, și anume să imprim un maiou cu înscripția: I am from Moldova, if you dont know where it it, google it. Please leave me alone. No boat. No ruppies. No riksha. No poscards. Thank you and leave me alone.

Ne-am sculat la 6.30 să vedem răsăritul, dar nu am mai vazut nimic fiindcă ceața este foarte densă, și nu vedeai nici măcar la juma de metru în față. Mai erau niște ingenioși pe mal, care ne propuneau boat trip, dar noi rîdeam cînd auzeam propunerea loc, fiindcă pe așa timp cred că un boat trip este cel mai potrivit. Toți fac dușul de dimineață, care deja spălă rufele, care se berberesc, care fac puja, care cară apă din ganga, propabil pentru ceai. Am fost avertizate să nu bem ceai pe mal, că probabil folosesc apă din rîu. Indușii îl consideră sfînt și sacru, dar defapt este foarte poluat și murdar, dar everything is in your mind.

Iarăși am făcut același traseu pe mal, și am mers spre hotel să luam dejunul.

După am hotărît să mergem pe jos spre Durga temple (care se mai numește și Monkey temple), apoi mai era și Tulsi temple, în care nu am întrat fiindcă ne era lene să ne descalțăm.

Ceea ce mă deranjează, este faptul că și în temple ai impresia că tot ceea ce vor de la tine sunt banii. Plătește bani pentru că îți păzesc încălțămintea, că îți pun bindi în frunte. Toți se uită straniu, și te savurează din priviri. Obositor.

Tot pe jos, am mers spre Benaris Hindu University (BHU), care este cea mai mare universitate din Asia. Campusul este foarte mare, aproximativ 14 km lungime, și multe multe facultăți, spitale, cantine și alte facilități. Campusul, pare a fi un alt oraș în inima lui Varanassi. Este mult mai liniștit, fiindcă se înterzice claxonarea. În sfîrșit am găsit pacea și liniștea în campus. A dispărut hausul, gălăgia și era o atmosferă foarte plăcută. Am realizat că cam așa este și atmosfera în oricare alt oraș european chiar în centru, însă în India, e foarte gălăgios și obositor.

Am mîncat apio în cantină, unde mîncarea este foarte iefină, ca pentru studenți și am pornit spre Vishwanath Temple, care este îm apropierea campusului. Iarăși au fost tentative de a vorbi cu noi, dar noi deja devenim din ce în ce mai experementate în a le explica indușilor că vrem pace și liniște și nu vrem să vorbim cu nimeni. Am adormit un pic în templu, și ne-am descleet complet. Am luat bicycle riksaw și am mers spre hotel unde ne-am atrubit pe la 18.00 și am dormit pînă la 9.00 a doua zi.

8 ianuarie

Am fos in Ramnagar fort pe jos, dus si intors, seara plimbat peGanga, puțină lume, liniște.

În fiecare seară copii se joacă de pe acoperișul case cu zmei colorați. Ai impresia că cerul este inundat de păsări, ce zboară în diverse direcții.

9 ianuarie

Mai nu am întîrziat la tren. Am venit cu cîteva minute ca acesta să se pornească. Eram în Sleeper S1, care pare că era izolat de restul vagoanelor sleeper prin General class, ceea ce ne-a limitat la accesul la ceai, cafea și mîncarea făcută ăn tren.

În despărțitura noastră a fost un bărbat cu 3 băieți. Noi eram cel mai curat compartiment din tot S1. Uneori am impresia că indușii nu se vor simți confortabil dacă nu vor avea gunoi imprejurul lor. Dau tot pe jos, sau aruncă pe fereastra din tren. Nu este deloc dezvoltată cultura ecologică, de a arunca gunoiul la locul lui. Oriunde nu te-ai întoarce este gunoi. Gunoi împrejur, dar în același timp pare că pe nimeni asta nu deranjează.

Pe percurs s-a urcat un polițisc indus musulman, mîndru că este născut în India, mîndru de cultura țării sale și de faptul că toți reușesc să trăiască în pace împreună, adică musulmanii și indușii.

Acesta ne-a întrebat diverse lucruri despre india, asemănări/deosebiri dintre culturi.

Toate întrebările sunt la fel. În majoritatea cazurilor dialogul se rezumă la următoarele întrebări: Where are you from? Do you like India? What expecially do you like? Where you have been? Where you are going? Do you have a boyfriend? Are you married? When do you marry? How is with marrigies in your country? What is the differences between your country and india?, cam acestea sunt standartul, iar în cazul în care civena deviază de la ele înseamnă că este original, sau nenormal.

Prin ce s-a deosebit dialogl cu polițistul indus musulman din tren este faptul că ne-a întrebat: Do you love each other? Who loves more? Do you like lesbians/gay? Are you lesbians? How many boyfriends did you have? Do you smoke? Do you drink alchohol? What do your parents work? Sisters, brothers? Coutry size, population, currency? Will you come and visit me?

Cam strane persoană, dar se vedea că este sinceră, foarte autoritară și conservativă. Cînd l-am întrebat dacă fiica sa va avea o căsătorie aranjată, a raspuns ”sigur că da”, iar cînd l-am întrebat dacă ea nu va fi împotrivă, el nici nu-și imagina o astfel de posibilitate, aceasta era exclusă automat din viziunea aceastuia, și cred că și a fetei.

Atunci m-am simțit fericită că m-am născut undeva prin Europa, că de nu, acum pe la 25 era să fiu căsătorită добровольно принудительно, și vreo 2 copii deja erau să-mi bucure ochii.

Totul s-a terminat cu aceea că ne-a dat numărul lui de mobil și a spus că dacă suntem în trecere prin Lucknow, feel free to come.

În rest noapte pe tatăl cu cei 3 fii, i-a apucat veverița. Toată noaptea și-au schimbat locurile între ei. Ba dormeau doi, ba cîte unul, ba mîncau.

Eu am dormit cu chiu cu vai, totuși spatele încă doare.