Pauza Muzicala

Acum ascult Terry Riley "In C" .

Secundele se scurg in eternitate la fel de repede precum sunetele se dizolva in vibratii. Secundele si sunetele. Timpul si notele muzicale. Eternitatea si Respiratia Eternitatii.
Fiecare din noi este un sunet. O nota muzicala.
La fel, fiecare dintre noi are un cintec al vietii, si fiecare din noi este compozitorul si direjorul principal al melodiei sale. La moment imi compun partea a II-a din opera vietii mele. Aceasta se numeste "Maturitatea". Greu capitol ... nu ma pot concentra sa-l incep odata.
Sunetele zilelor de lucru ma obosesc.
Sunetele zilelor de odihna imi dau puteri noi si ma ajuta sa-mi cint melodia pe tot parcursul saptaminii ce vine. In acest week-end mi-am incarcat bateriile cu foaarte multe sunete/melodii/piese/energie.

Part I. Simbata. Vadul lui Woodstock

Rezultate: Gitul il misc greu. Toti muschii imi tremura. Vocea la fel tremura...a ragushit.
13 ore de somn dupa eveniment.

Impresii: Dintre toti invitatii, as dori sa mentionez si sa multumesc toti autorii sunetelor care au fost gasiti vinovati pentru toate consecintele mentionate mai sus.
Deci la categoria "Vinovatii principali ca mi-am pierdut vocea" au fost: ...da da da dam ... 2 cistigatori: Truda & Corbus Albus. Cred ca am rupt ceea cea mai ramas din vocea mea la acel moment in timpul piesei "Masini unelte".

Urmeaza "Vinovatii care mi-au obosit muschii". Aceasta categorie a fost impartita la fel de mai multe trupe, insa un impact major au avut-o cei de la: Tepes si Doll.
Pentru faptul ca gitul meu cu greu se mai tine "in picioare" sunt vinovati TOTI.

Mi-a placut mult festivalul. Muzica buna, insa din pacate oameni putini.
Posibile cauze: octombrie, temperaturi joase, ziua vinului, vadului lui voda, lispa iubitorilor de rock in Moldova, apatia populatiei/tinerilor ... nu mai conteaza, principalul ca atmosfera a fost extraordinar de rupatoare si eu personal m-am rupt cum nu am mai facut-o foarte demult.

Part II . Duminica. Lansarea revistei cu spirit si constiinta (imi place fraza) Munchhausen.

Rezultate: Gitul nu-l mai pot misca deloc. Tremur toata de parca as fi in agonie. Sincer ... mii greata, greu imi structurez gindurile. Durerea din spate imi striga sa ma culc, insa eu stau asezata pe scaun in fata comp-ului si scriu pe blog. Vocea a revenit un pic. Azi pina la concert nu am vorbit deloc. Acum insa deja ma dor si glandele. Offf, batrinete haine grele.

Impresii: Wau. Bravo. Se poate.
Rock concert in Leo Grand? Hmm, parce incredibil, dar spre marea mea mirare a fost chiar foarte bine. Spatiu enoght. Idea buna: 2 sali. Una in care se dansa si alta chill out. Puteai sa stai pe jos si sa te relaxezi pe covorasul moale din sala de receptie. Chelnerii atit de amabili stringeau tot, aveau grija sa mentina curatenie. Imi dau seama cit de speriati au fost cind li s-a comunicat ca foarte multi tineri vor lua in asalt Leo Grand.
Revista - merita a fi citita. Concertul - a depasit asteptarile mele.

Vinovatii "impotentii" gitului meu: Snails, Stereodoping si Alternosfera.
Vinovatii senzatiei de greata: Vitanta si Parliament.

Moldova are nevoie de mai multe evenimente/fenomene/activitati, care sa cultive tinerilor o alta perspectiva si viziune asupra intregului concept "cultura" cu toate componentele sale: muzica, literatura, arta. Oare Munchhauzen, va reusi? Acesta este doar inceputul :)

Deja aud sunele zilei de lucru. Alarma va suna in patru ore. Inca cinci zile voi mai auzi aceasta groaznica melodie. Asadar, in premiera, part II- "Maturitatea": do, mi sol, la, do, mi sol, la. Fiecare din noi e un sunet. Fiecare din noi e o nota muzicala. Oare suntem numai 7?

Noapte Buna.