Imi las aripile sa creasca

Incerc sa ma simt. Incer sa-mi imaginez cum arat fara acesta haina din piele impletita cu singe, cusuta cu par si decorata cu unghii roase.

Incerc sa ma studiez. Sa inteleg de ce culoare sunt cind sunt goala ... fara trup.

Incerc sa-i simt pe altii. Incerc sa-i vad pe altii fara trup. Imi este greu. Sunt oarba.
Pe unii ii simt atit de aproape, atit de intens si atit de constant.
Pe unele persoane pot sa le simt aproape chiar daca nu le cunosc sau le cunosc putin, pe altii insa ... ii simt departe cu toate ca ne cunoastem de mai mult timp.

Eu cred in energie.
Iar extazul spiritual savurat in timpul contopirii energiilor, cred ca ar putea fi "dragostea".
Iar cind energiile se atrag, numesc asta "chemistry/instinct/pasiune".
Totul este atit de simplu. Este sau nu este. Atit. Putzin - nu exista.

Uneori ma simt plina, uneori secata. Uneori simt ca o primesc de la cineva, uneori o dau intens pentru ca simt ca merita. Imi place sa ma joc cu ea, si imi place la nebunie cum se joaca ea in mine. O simt cum curge. Cum ma cuprinde, cum ma ridica si cum ma coboara.
Ea imi da aripi, iar eu din prostia mea si din greselele mele constante involuntare mi le tai.

M-am hotarit, imi las aripile sa creasca! O primesc!