Jurnal de calatorie "India 2010" - Partea 1 "Calea spre India. Meerut"

În sfîrșit, după mici pregătiri, cu resurse modeste și fară nici un plan am pornit în India.

Din motive economice a fost aleasă ruta: Chișinău (Moldova) – Istanbul (Turcia) – Sharjah (Emiratele Arabe Unite) – Delhi (India).

Am pornit pe 27 decembrie la 17.00 din Chișinău și la destinția finală am ajuns pe 28 decembrie la ora 20.00 (ora Indiei, sau 16.00 – ora Moldovei), deci aproximativ 24 ore în drum. Este mai puțin decît data trecută (în 2007), deși nu la fel de intens.

Istanbul

Zborul a fost amînat cu 30 minute, astfel în Istanbul am ajuns aproximativ la 19.30.

Totul nu era să fie atît de interesant dacă nu trebuia să schimbăm aeroporturile.

Din Chișinău noi am aterizat în Ataturk Int. Aerport, dar zborul spre Sharjah este de la Sabiha Gokcen Int. Aerport. Diferența dintre aceste două aeropoarte este de aproximativ 70 km. Ataturk se află în partea europeană, iar Sabiha în cea asiană. De cînd am aterizat aveam fix 4 ore pînă se închide check in la celălalt zbor.

Mai departe aș putea spune că doar norocul ne-a ajutat să fim la timp.

Taxi nu am luat fiindca este foarte scump (aproximativ 110 lire sau 55 euro). În schimb am reușit să ajungem în 2.30 ore cu transportul public (am schimbat metro de 2 ori, am trecut Borsforul cu barca (ferry), și apoi am luat autobusul). Toată aceasta călătorie ne-a costat cîte 8 lire (sau 4 euro) de persoană. Ruta am luat-o de pe net, însă confirmam de fiecare dată la localnici dacă mergem în direcția corectă.

Airarabia nu hrănesc. Am zborat 4 ore, și ne-au dat doar un pahar de apă.

La începutul zborului în avion a fost difuzată o rugaciune. Ceva de genul ce auzi in moschee. Ca vecin de zbor am avut un domn din Casa blanka care are afaceri în Sharjah și crede că Moldova este o țară din fosta Iugoslavie. I-am deschis adevărul despre Moldova, și el a continuat să mănînce diferse nucușoare și fructe uscate, care nu prea miroseau apetisant. Am dormit rău, chiar și acum mă doare coloana vertebrală.

Sharjah, Emiratele Arabe Unite

În Sharjah vezi mai multi induși decît arabi, deși uneori din mulțimea colorată se mai deosebesc figuri albe de bărbat și negre de femei.

Unii bărbați (presupun că sunt arabi, sau chiar „Sheihi” ) sunt îmbracați într-o manite lungă de o culoare alb imaculat. Au și o eșarfa albă în cap, care este prinsă de un cerc negru. De departe se privesc ca niște mirese, pe cînd multe dintre femei sunt îmbrăcate în nergru de nu li se vad nici ochii. Alb și negru. Clorile de mire și mireasă, doar că aici - mireasa este „Sheihul”.

Suntem în Sharjah de la 7 dimineața ora locală. Sunt +2 ore diferență față de Moldova. De sus acest oraș, al treilea ca mărime din Emiratele Arabe Unite , este galben nisipos și uscat.

Zborul în Delhi este la 15.10. Aproimativ 8 ore petrecute în zona transit a aeroportului din Sharjah unde leșinam de somn. Ne era foame și am mers la food store. Erau restaurante cu mîncare chineză, indiană, fructe de mare, și alte fast fooduri. Eram foarte nerabdătoare să gust din nou mîncarea indiană, dar am insistat să nu fie pipărată. Vinzătorul mi-a dat să gust, după care am plecat la alt colț cu fast food și ne-a luat cîte o salată. Ana a dormit pe masa unde am mîncat în food store, iar în fața mea bea ceai un Sheih arab în alb și nu-mi pot lua privirile de la el.

INDIAAAA

Din Sharjah in Dlehi zborul a durat 2.5 ore. Am dormit ca niște oameni uciși, eram la maxim epuizate după aproape 24 ore de călătorie.

Înainte de a ateriza ne-au dat avionul cu niste spay dezinfectant, au menționat că nu ne va afecta sănătatea.

Am atezizat la 19.30. Initial am planificat să stam la Star Palace Hotel, însă taxistul nu a reușit să găsească hotelul in Pahaj Ganj, și am rămas în același Hotel în care am stat și data trecută (in 20070) Down Town Hotel. L-am cunoscut pe recepționist.

După ce am lăsat gențile, am mers în piață și am mîncat Mutter Panner și Alu Poka, care nu erau pipărate și ne-au bucurat stomacul în acea seara.

Am discutat cu niște băieți respopnsabili de atragerea clienților în Friends Bar. Mulți cunosc rusa în Pahar Ganj, dar noi ținem să menționăm că suntem din Moldova, și nu suntem ruse.

Ne-am întors, am făcut duș din căldări, și am mers în saci.

29 decembrie 2009

In aceasta zi am mers in Meerut, unde ne-a invitat Vasu să petrecem 2 zile.

Traficul ste nebun de tot. Șoferii clacsonează incontinuu. Este un haos complet, în care toți se descurcă de minune. Am impresia că în cazul în care cineva ar păstra toate regulile de circulație, ar fi mai multe accidente decît cînd toți le încalcă. Distanța pe care o lasă între mijlocurile de transport este foarte mică, și de fiecare dată ai impresia că autocarul în care mergi v-a anina pe cineva și îl va lua cu valul.

Daksha și tatăl lui Vasu ne-au întîmpinat la gara de autobus. Pînă a veni ei, mulți au încercat să ne ajute sau să ne arate calea. Un riksha a fost foarte hazliu, a tot încercat să ne ademenească să ne urcăm în trasura lui și să mergem cu el. Nu înțelegea nimic în engleză și nici noi nu eram în stare să înțelegem ceva, dar am rîs mult, el fiind foarte hazliu.

Fiind avertizate de către sora lui Vasu că am putea fi în pericol, noi totuși am mers în cartierul musulman. Acolo este cea mai mare piață de foarfece și cadîr (un fel de material). Toți fac ceva, toți forfotesc. Cine prăjește dulciuri, cine ascute foarfece, cine coasă haine.

După ce Vasu și-a amintit istorii din istoria orașului despre ciocnirile dintre hindi și musulmani, a mers la un medic de homeopatie. Tratamentul hoemopatic se axează pe prevenirea bolii și pe terapie pas cu pas, în care înghiți zilnic niște pastile dulci, peste care medicul presoară niște picături de licoare (în dependență de boala pe care o ai). Împreună cu Daksha am fost pe cîteva minute în Templul Hanuman din Meerut.

Fiind tentată de Vasu am mîncat îmreună niște Bhel Puri.După ce am vent de la piață au urmat lungi discuții cu tatăl lui Vasu. Era foarte hazliu, deoarece tatăl lui Vasu nu prea înțelegea că un baiat și o fată pot trăi împreună fără a fi căsătoriți.

Am dormit în sacii de dormit, iar Daksha tot mai era lipită cu mobilul de ureche discutînd cu logodnicul său. Daksha se casatoreste in martie, si sper sa joc la nunta ei.