Jaipur, nu ne-a impresionat de la prima vedere, nici chiar de la ultima.
Jaipur este capitala statului Rajistan, care se afșă în deșertul indian Thar.
Mari deosebiri față de restul indiei nu am identificat, totul fiind aproximativ la fel.
Ceea ce-l deosebește pe Jaipur de alte orașe indiene, este faptul că este primul oraș indian planificat.
Se mai spune că ar fi micul Paris indian, dar numai Paris nu este. Nu știu ce ingenios a făcut această asemănare pe care o poți găsi pe google și alte pagini turistice, dar poate că eu nu am fost în Paris și nu am sesizat asemănările, sau poate cineva are imaginația prea bogată.
Am mers la City Palace, dar nu am intrat, intrarea fiind cu plată și noi fiind obosite să mergem prin clădiri de gen muzeu, cu tot feluri de arme, oale și alte rechizite istorice.
Am reușit să ieșim apoi pe un drum de bazar, unde iarăși a început ademeneala. Am găsit locul de unde pleacă autobusle publice spre Amber Fort. Cu numai 7 ruppies de persoană am ajuns la 11 km de Jaipur la Amber Fort. Ne-am obosit stomacul cu Samosa și Kachori și am pornit spre cetate.
Amber Fort este o cetate care a fost construită de pe timpul mogulilor.
Din plin vizitată de turiști, Amber Fort se bucură de o aglomerare mare de ghizi, care îți tot ptopun serviciile sale.
De fiecare dată reușesc să refuz, motivînd că am citit totul pe internet și cunosc bine istoria acestor locuri. Ghizii cunosc multe limbi, în special spaniola.
În Jaipur mulți induși vorbesc spaniola, iar auzindu-ne vorbind în română, de multe ori cred că și noi vorbim spaniola, doar că suntem din America Latină și avem alt accent. De cîteva ori am glumit, și am spus că suntem din Argentina.
Hawa Mahal, se mai numește ”The wind palace”, ”hawa” – în hindi însemnînd briză, sau vînt.
Mulți Japoneji, coreeni, chineji, care văd lumea prin obiectiv. Deobicei doar indușii vor să facă poze cu noi, dar în Hawa, deja și un Japonez m-a rugat să fac o poză cu el.
Construit în 1799 de Maharaja Sawai Pratap Singh, dedicat lui Krishna, Hawa este construit în forma unei coroane, pe care ar fi purtat-o Krshna. Se spune că familiile regale din Rajistan ar fi trăit în acest palat, și că palatul este construit în așa fel, ca femeile din curtea regală să poată observa ceea ce se întîmplă în stradă, fără a fi observate de trecători. Ferestrele palatului fiind foarte mici, și cu vetralii.
Am savurat din energia acestui loc, și am pornit spre al nostru Ever Green Hotel.
Jaipur, nu ne fascinează atît de mult, și nu suntem foarte entuziasmate de al descoperi.
16 ianuarie
Azi am hotărît să vizităm niște grădini, sau parcuri.
Alegerea a fost Sisodia Rani Garden/Palace, dar rikshaw nu a știu unde este, și atunci am schimbat decizia, spunîndu-i să ne ducă în Ram Niwas Garden.
Biciclistul nostru s-a bucurat mult cînd a auzit că mergem în Ram Niwas, deoarece știa unde este, a cotit și mergînd în întîmpinarea altor vehicole am ajuns în Ram Niwas. Acolo, deja Jaipurul a început a adia a Paris. Era mai curat și arhitectura clădirilor era în stil european.
În Ram Niwas sunt amplasate: parcul central, grădina zoologică și central museum.
Din toate am ales grădina zoologică, pentru că este în aer liber și pentru că este sîmbăta și multă lume merge cu copii în vizită la animale. Noi am mers să vedem animalele. Noi ne uitam la animale, iar indușii se uitau la noi. Stateam lîngă cușca tigrului, și în loc să admire mișcările lui grațioase, ne admirau pe noi. Unii ne mai făceau poze cu mobilul, dar atîta timp cît nu ne deranjează cu întrebări, suntem și noi mulțumite și ei bucuroși.
Tigri, lei, multe cărioare, urși și crocodili. Nimic nou și deosebit, dar mazayyaa.
Bapu și Johari sunt Bazarele faimoase în care poți cumpăra de toate, în special haine, materiale și așternuturi. Atît de multe culori care îți sustrag atenția, dar și mai mulți vînzători, care te tachinează cu slogane de genul ”Please madam, take a look inside. Looking free, trying free”, ”Nice scarfs, nice kurtas, only 100 rupies”. Toți stau cu haine la marginea tarabelor, iar cînd treci pe lîngă ei ai impresia că o să te îmbrace din mers cu bluze, eșarfe și bijurerii.
În perimetrul pieții am găsit un local foarte frumos, care se numește ”Shri U N ME Restaurant”.
Decorat în stil rajistani, cu pozele familiilor regale din Jodpur și altele, ai senzația că ai nimerit într-un mic palat, sau chiar reședința regelor.
Am mers pe acoperiș, unde aveau o terasa uimitoare. Nu era nimeni, numai noi și alte 6 mese goale. De sus se deschide o priveliște minunată a orașului, iar noi am fost norocoase să fim acolo chiar în timpul apusului. Bazar, Temple, Moschee din minaretele cărora se aud rugăciuni, sute de zmei care au invadat cerul, culoarea roz a cerului ne-a dăruit singurele clipe în care am savurat Jaipurul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu