Recent, în timpul unor momente de plictiseală faţă de tot ce este pur social şi "monden" m-am delectat cu o lectură pe net.
Sinceră să fiu, încă nu am citit întreaga carte. Acest lucru nu este din cauză că textul este în limba rusă, dar pentru că aproape fiecare gînd expus este atît de puternic şi plin de sens, încît eu - ca simplu om de rînd, cu o mentalitate "приземлённая", am nevoie de mult mai mult timp să înţeleg şi să pătrund în ceea ce vrea să spună autoarea.
Mi-a plăcut foarte mult exemplul despre renunţarea la proprietate (отказ от собственности).
Pe scurt tradus în romană textul sună aşa:
" Un discipol a lăsat toate lucrurile, toată proprietatea sa, însă cu toate acestea, profesorul lui mai continua să-i reproşeze că el le mai posedă. Ul alt discipol, a rămas înconjurat de lucruri, dar nu i s-a reproşat nimic."
Concluzia mi-a plăcut foarte mult:
"Sentimentul de proprietate nu este măsurat de lucrurile ce sunt în posesia ta, dar de gândurile tale ce posedă acele lucruri. Puteţi avea lucruri dar să nu fiţi proprietarul acestora".
Uneori obosesc singură de la gîndurile şi dorinţele mele, care mă ataşează puternic faţă de anumite lucruri. De multe ori eşuez despirată ... cazînd pradă propriilor fantezii şi iluzii.
Încerc să mă detaşez. Încerc să înţeleg că lucrurile nu au nici o valoare, încerc să nu le mai fiu proprietară. Încerc să-mi eliberez toate lucrurile, pentru ca într-un final, eu să fiu cea eliberată cu toate că le voi avea.
