9 mai 2010

Fluerind in Vashisht

Manali este un oraș situat la poalele munților Himalaya.

De aici sunt aproximativ 50 km pînă la Rothang, care este cel mai înalt punct care poate fi traversat cu ajutorul mijloacelor de transport.

Priveliștele sunt uluitoare, dar la fel de uluitor este și numărul turiștilor care vizitează Manali în această perioadă. În categoria de turiști intră și turiștii locali, adică indieni care vin din zonele călduroase, spre munte pentru a se răcori un pic.

Astfel Manali mi-a părut extrem de aglomerat și m-am refugiat într-un sat, care este la 3.5km de Manali și se numește Vashisht.

Potrivit lui Sanjiv, profesor yoga din Vashisht cu care am stat cîteva ore de vorbă, Vashisht este un sat foarte vechi și este numit în cinstea unui înțelept pe nume Vashisht, care a fost potrivit legendei profesorul lui Rama și Laxman.

Templul lui Vashishta, templul lui Rama, și alte cîteva temple sunt atracția principală a turiștilor locali, care vizitează Vashisht pentru cîteva ore, în special pentru a-și înmuia picoarele în izvoarele termale care sunt aici.

Lîngă templul lui Vashishta, sunt cîteva izvoare termale, adică cu apă caldă.Mulți dintre localnici și-au tras țeve pînă în ogradă, astfel se bucură de apă caldă în orice vreme.

Eu stau într-un guest house, care se numește ”Kalptaru”, și este situat la vreo 10 metri de izvoare. În templul lui Vashisht de unde aparent unul din izvoare iși are originea sunt amenajate doua secții pentru scăldat, una pentru bărbați și alta pentru femei.

Mulți vin special pentru a face baie, și templul după părerea mea este transformat într-o adevărată baie publică, care este gratuită.

În jurul templului gospodinele (care probabil nu au trasă apă caldă în ogradă), spală toată ziua rufe, străchini, oale etc. Aici tot satul încontinu se spală.

În guest house-ul în care stau eu, persoanele nici nu s-au chinuit să facă baie. Stau într-o cameră fară baie cu WC afară, și fară baie. De ce să te cheltui să faci baie, dacă baia este la 10 metri în templu.

Astfel eu mă scald în templu alături de toate femeile satului și alți turiști. Fotografiatul în templu est interzis, probabil pentru a nu intimida persoanele în timpul scăldăturii.

În sat apa este foarte curată (și cea caldă și cea rece), chiar în rubinete curge apă de rîu de munte. Eu demult am refuzat să mai cumpăr apă, și beau din rubinet, care este proaspătă și plăcută la gust.

La 2 km de sat, sus în munți este o cascadă (cu apă rece). La alte 9 km este Solang valley, unde cînd este zăpadă lumea vine aici să schieze, iar acum vine să facă paragliding.

Aaaa, am uitat să menționez, această regiune mai este faimoasă prin iarba de calitate, care este cultivată aici. Cea mai calitativă se numește ”Manala cream”. Fiind întrebată de un negustor de pe stradă dacă vreau să cumpăr ”Manala cream”, am crezut că vorbește de înghețată, și am rămas un pic nedumerită, de ce îmi propune să cumpăr înghețată cînd nu are nici una cu el.

Iarba este o cultură aparte în aceste regiuni. Bărbații (chiar și unele femei) fumează în loc de țigări. Chiar cînd am venit în guest house, băiatul de la recepție linștit își învirtea un ”joint”. Apoi,
cînd am fost la frizerie să-mi pună niște ață în păr, toți frizerii fumau liniștit. Mirosul de iarbă este unul obișnuit aici în sat.

Probabil din această cauză, aici stau permanent izraeliteni. Foarte mulți tineri din Israel vin anume pentru acest gen de experiență și nu fac nimic toată ziua decît să fumeze.

Eu nu mi-am făcut mulți prieteni în Vashisht, deoarece mult plouă și mai mult stau în camera mea, privesc filme, citesc sau cînt la fluer.

Iată ultima mea aiureală:




Poze din Manali, Vashisht si imprejurimi:



Priveliste din Manu temple (Old Manali)


Old Manali



Vashisht village

Priveliste in drum spre Sollang Valley

Localnica in haine traditionale cu iepure