28 decembrie 2008

Eu, Timpul, Hitler si "Lacrimossa" lui Mozart



Singura si Relaxata.
La nebunie imi place sa umblu aiurea singura prin muzee, galerii, temple, biserici, moschei, cimitire atit in Moldova cit si in alte tari.
Atit de mult imi plac aceste locuri, incit pot sa petrec si o zi intreaga hoinarind pe acolo. Pot sa ma pierd si sa uit de timp.
Ultima data, in Praga in Galereea Nationala, am pierdut notiunea de timp, si aproape 5 ore mi-au parut citeva minute. Nu-mi venea sa cred, am plecat pentru ca trebuia, si nu pentru ca-mi doream.
Mi-am promis ca ma voi intoarce sa savurez pina la capat lucrarile lui Kupka.
Acest pictor ceh m-a impresionat atit de mult. In primul rid, lucrarile lui imi taie respiratie, ma arunca in orgasme si fiori, iar in al 2-lea rid, pentru faptul ca a facut parte dintr-un grup de artisti surealisti "Abstraction Creation", pe cind eu cind eram mai mica imi doream sa fac parte dint-run grup de artisti sau sa am un spatiu unde pot picta, care s-ar numi "Creation Destination". Un cuvint asemenator, si ideea pare sa fie similara, dar ideile sunt in aer si uneori sunt prinse de oameni ai diferitor timpuri si spatii. Pe Kupka oricum il admir, si il simt ca pe un prieten de creatie.

Iarna trecuta cind ningea, ma duceam la cimitirul armenesc. De ce? Pentru ca la cimitir, cind ninge si este frig, putini merg in vizita, mai ales in perioada sarbatorilor de iarna, cind toti sunt cuprinsi de shoping-mania, si cimitirile ramin pustii. Atunci, zapada in cimitire este neatinsa, si doar eu pot lasa urme. Pasesc de parca prima data ar calca picior de om pe acolo. Imi place senzatia de a fi prima, unde nimeni nu a mai fost si nu a patruns, dar in acelasi timp nu vreau sa stric fumusetea. Incerc sa nu calc haotic, dar sa desenez pe zapada, mergind in diferite directii, facind cercuri, romburi, hexagoane.
Imi place sa citesc pe cavouri numele celor ce se odihnesc, calculez citi ani au avut cind au murit, si ma gindesc la viata mea, si daca as fi pregatita sa plec acum.

Timpul. Timpul. Timpul.
Ceasurile. Tic-tac obositor. Aceste mecanisme oribile care tin cont de scurgerea timpului. Urasc alarmele si ceasurile. Insa auzind cum trece timpul, auzind incontinu acest "tic-tac" ce vesteste moartea unei alte secunde din viata ta, te poate determina la actiune.

In video de mai sus am incercat sa filmez, o parte mica (nici 3%) din intreaga galerie, care prin mesajul sau, m-a pus pe ginduri si mi-a adus aminte ca timpul se scurge, si eu ma scurg incet si odata cu el. Si Hitler s-a scurs. A fost mic, a crescut mare si apoi a murit, ceea ce s-a intimplat si cu Mozart si se va intimpla si cu mine si cu tine. Incerc sa traiesc si sa las o urma in acest timp!

22 decembrie 2008

Две песни Шансона


Obosita. Da ... anume obosita. Acesta este cuvintul care-mi descria starea de la ora 19.45 cind am iesit astazi din oficiu. A venit. M-am urcat. Am achitat. M-am asezat.
Linga geam era asezat un baiat. Am observat doar ca e baiat, nimic mai mult. Nici cum arata, nici detalii ale garderobei, nimic, doar figura unei persoane ce parea a fi de gen masculin.

Eram prea obosita sa mai vad ceva, insa am observat ca el incepe sa ma priveasca.
Asculta muzica in casti. M-am intors o clipa spre el "dind ochii peste cap" pentru a-i semnala ca ma enerveaza faptul ca ma priveste. A tacut. A zimbit. A scos o casca si mi-a intins-o. Am mers la provocare. Am acceptat si am inceput sa acult muzica ce rasuna in castile lui. Taceam. Cind am dus-o la ureche am crezut ca mor de ris. Cu greu m-am abtinut sa nu rid in hohote, insistent ma opream sa o fac, gindindu-ma la ceva tragic (de exemplu: cum cad, si ma intind pe jos in Icebravo si cineva in viteza trece cu patinele peste degetele mele taindu-le). In castile lui rasuna Chanson pur, curat ca lacrima, de parca-l auzeam cum cinta pe cel condamnat pe vreo 10 ani in inchisoare. Nici unul din noi nu a scos o vorba timp de un cintec. S-a inceput al 2-lea track. Eu priveam in partea opusa, spre celalalt geam, incercind sa par serioasa cu toate ca ma tavaleam pe jos de ris in suflet, iar el parea fericit si savura cintecul.
La un moment dat a vorbit: "Жизнь прекрасна, улыбайся". Aceste cuvinte mi-au fost ultima picatura care a umplut paharul si am inceput sa rid in mici hotote spunind: "Вот я и улыбаюсь!!!". Nu stiu ce si-ar fi inchipuit baiatul despre mine, probabil i-a fost frica sa-mi mai vorbeasca din nou, pentru ca cuvintele lui imi provocau un ris isteric. Reprede am incercat sa ma linistesc si peste citeva clipe iarasi ambii am tacut. Dupa cel de-al 2-lea cintec, urma 31 August si trebuia sa cobor. Am ascultat numai 2 cintece, din fericire... pentru ca ambele erau la fel e oribile (dupa gustul meu).
Cu toate acestea, i-am intors casca si am spus zimbind "Multumesc mult", la care a urmat un raspuns frumos si incet in rusa "Удачи".
Cind am iesit din maxi taxi nu mai eram obosita. Chiar i-am facut din mina prin geam baiatului cind a plecat ruta din statie. Apoi, dupa ce am vazut ca a plecat, am rasuflat usurata ca nu a oprit sa coboare, crezind ca-i fac vreu semn sa ma urmeze. Rideam ca o nebuna si mergeam singura pe strada. Nu stiu ce mi-a facut sau cum a actionat Chanson-ul cela asupra psihicului meu fragil, dar aveam dispozitie buna, si simteam nevoia sa rid aiurea. Sincer ii sunt recunoscatoare baiatului ca m-a facut sa uit de oboseala.
Cel mai tare mi-a placut faptul ca a tacut si nu m-a luat la intrebari de genul "Как тебя зовут? Можно номер телефона? и т.д." ca era sa strice tot farmecul intimplarii.

Acum, cind se va aseza un baiat/fata obosit/a linga mine in maxi taxi iar eu voi asculta muzica in casti, voi face la fel :) cu toate ca inteleg ca as putea merge la riscuri foarte mari :)
Eheheiii "Жизнь прекрасна, улыбайся"!!!

17 decembrie 2008

Mesaj matrimonial

Azi intr-o pauza de 5 minute de relaxare dupa ce am terminat de tradus un articol am intrat pe blogosfera si acolo am observat ca cineva ma cauta.

Am horatit sa raspund. S-a primit mult cu toate ca a fost repede. De-ar fi asa intotdeauna mult si repede.

Oricum, nu ma voi abate de la subiect si voi posta "citeva fraze despre mine" (perceptia mea a notiunii "citeva fraze" poate fi un pic diferita de perceptia altor persoane, dar oricum sper ca se califica) pentru a participa in cadrul concursului.


Sunt un produs calitativ in stoc limitat. Pretios, inaccesibil, care se distribuie gratuit doar celor ce merita.Produsul este prezentat intr-un ambalaj delicat si rafinat. Responsabili de calitatea ambalajului sunt ambalajele producatoare de ambalaje, care mai sunt cunoscute in popor si sub denumirea cod „parinti”.
(In cazul in care apar manifestari neplacute, obiectii cu privire la calitatea ambalarii produsului, va rog sa va adresati direct la producatori).

Odata cu timpul (o patrime de secol de la data productiei) ambalajul a capatat defecte evidente, cum ar fi: urme de uzura (riduri formate atit la nivelul fetei cit si in alte zone cum ar fi brate, gat, decolteu, insa cele mai suparatoare fiind totusi cele localizate in jurul ochilor), croieli si reparatii executate prost (2 cicatrici oribile pe picioare), delatarea in latime a ambalajului (vinovate sunt cantitatile de bere si produsele alimentare nesanatoase care au patruns in interiorul ambalajului).

Pe linga defecte („destul de putine”- parere subiectiva), ambalajul si-a pastrat excelent integritatea fizica si morala.

Acesta este decorat cu fire brunete de par (mai mult concentrate in zona capului), lungime medie, frumos ingrijite, insa rareori aranjate. Imi place naturaletea aranjarii parului.
Asa ca niciodata sa nu ma rogi sa-mi fac cuafura.

Dara ar fi sa ma descriu dupa unghiile de la maini, atunci perfect m-as incadra in categoria „persoane neglijente, nervoase si iritate”. Le rod incontinuu. Oricit de degustator nu ar parea, mie imi place sa rod unghiile si primesc placere de la acest proces.
Asa ca ori le roadem impreuna ori nici nu incerca sa ma convingi sa le cresc.

Fac notite pe palme. Desenez pe maini, pe picioare, cu pixul sau marker-ul.
Asa ca sa-mi oferi o parte din maina ta cind nu voi mai avea spatiu disponibil pe mainele si picioarele mele.

Ambalajul te va privi cu 2 ochi in tonalitate albastra. Unii au mai spus ca sunt in tonalitatea verde, cenusie...
Asa ca deja urmeaza sa te convingi singur/singura :) da, da, probabil "bi"

Ceea ce este unic in acest produs este faptul ca niciodata nu stii ce se ascunde in spatele ambalajului.
Tind sa cred ca este o supriza, decit sa cred ca ar putea fi pustiu, si cel care va reusi sa descopere ce se ascunde inauntru, sa-mi spuna si mie.

Intotdeauna diferita, dar in substanta aceeasi.
Imi place sa provoc, sa intrig, sa las lucrurile neterminate.
Asa ca niciodata sa nu ma intrebi de ce nu te-am mai sunat.

Imi place sa tac si sa ascult, dar sa spun ca vorbesc putin ar fi pacat. Vorbesc chiar si atunci cind tac...Vorbesc in gind cu mine insumi.
Asa ca niciodata sa nu ma intrebi de ce tac.

Imi place sa doresc, sa vreau, dar nu-ti voi simti lipsa daca nu esti alaturi.
Asa ca niciodata sa nu ma intrebi daca mi-e dor.

Nu-mi plac limitele si niciodata nu mi le-am pus.
Asa ca niciodata sa nu ma limitezi.

Nu pot gati, nu am aragaz nici frigider. Niciodata nu gatesc acasa.
Asa ca intotdeauna vom minca mincare „livrare la domiciliu”.

Imi plac senzatiile tari, conditiile extreme si dificile. Imi place miscarea si activitatile dinamice.
Asa ca niciodata sa nu ramii in urma. Pentru ca nu te voi astepta.

Nu-mi plac lucrurile si persoanele obisnuite „ca lumea...ca turma”, plictisitoare si lipsite de entusiam.
Asa ca intotdeauna fii ARTfel.

Daca ma convingi sa-mi fac cuafura, sa-mi cresc unghiile, ma lasi sa scriu la tine pe maini, sa te sun, sa vorbesc cu tine in gind, sa-ti spun ca imi este dor de tine, sa-mi pui limite si eu sa le respect, mai mult decit atit sa GATESC pentru tine, si sa te astept, atunci pot trece cu vederea ca altii te-ar putea numi „obisnuit/nothing special” pentru ca pentru mine oricum vei fi „ARTfel”.

Suna-ma sunt fierbinte 069 69 69 69 :)))

Primul meu ORGASM



A fost dragoste de la prima vedere. Totusi exista.


Am disparut. M-am dizolvat. Am uitat de mine. Eram undeva in el. M-am pierdut in el.

Il priveam atent si incercam sa memorizez orice detaliu.

L-am privit lung si atent.Torul era perfect: tehnica, aspectul fizic, incarcatura emotionala.


El tacea. Nu mi-a spus nici un cuvint. Nu mi-a vorbit deloc. Nu poate vorbi.

Oricum cuvintele se pierd in vint si nu conteaza.

Conteaza mesajul, iar mesajul lui era puternic.


El a fost creat pentru a-mi darui un orgasm.


Un orgasm pe care nu-l voi uita niciodata.

Senzatiile erau atit de diferite. Imi venea sa pling, sa rid, sa sar, sa fug, sa gem de fericire si de durere, sa zbor si sa ma dizolv in tot.

Simteam cum mi se deschide inima si in ea se revarsa pasiunea si dragostea cosmica.

Dragostea de creatie. Dreagostea de frumos. Dragostea de primavara. Dragostea de fi ceea ce esti. Dragoste de altii si dragostea de sine. Ma simteam atit de fericita.


Imi doream sa nu se mai termine.

Eu am fost cea care a terminat. El nu termina niciodata.

A durat vreo 15 minute. Trebuia sa plec. Imi doream sa stau mai mult.

Dar...mai erau altii care ma asteptau sa-i savurez si pe ei.


Insa doar EL m-a marcat.

Am plecat, dar m-am intors din nou.

Am mai stat inca 10 minute si iarasi am plecat luind-ul in suflet cu mine pentru totdeauna.

L-am simtit atit de aproape. Era ceva al meu. Simteam de parca ar fi fost creat numai si numai pentru mine. El mi-a daruit unicul meu orgasm tabloral. Totul s-a intimpla in Galereia Nationala din Praga. Anume acolo am avut primul meu “orgasm tabloral”. "EL" - cel care mi-a daruit aceste senzatii este tabloul lui Frantisek Kupka “Cosmic Spring I”. As vrea Frantisek sa fie viu. Sa-i scriu vreun multumesc pentru asa senzatii. Dar…daca il vad cumva mai tirziu, ii transmit personal.

6 decembrie 2008

Creativity Worshop ARTfel I

In atentia tuturor celor interesati, care m-au rugat sa organizez acest evenimet!

Creativity Workshop ARTfel I

Cind: 20 decembrie 2008 (simbata), ora: 17.00 si pina cind ne tine inspiratia
Unde: la mine acasa (deliile se distribuie numai celor ce participa)
Ce: Eliberam creativitatea din noi

Daca simti ca esti pasionat de pictura
Doresti sa te exprimi prin intermediul desenului
Daca nu poti desena, dar vreai sa incerci
Daca doresti sa petreci timpul intr-un mod deosebit de creativ
Tu faci parte din grupul nostru :)

Capacitatea maxima a grupului: 10-12 persoane;

Taxa de participare: 15 lei

Ce includ acesti bani: 2 coli de desen A3, inchirierea periutzei, vopsele din acril si ulei cit incap in desenele voastre + vopsele pentru sticla (cine are sticla aduce-ti eu am numai 2 bucatzi A3), un pahar de plastic cu apa (pentru a spala periutza, desi doritorii pot sa-l bea) si ceai/cafea/ciocolata fierbite + bombonele.

Ce trebuie sa aduci cu tine:
Zimbet
Dispozitie buna
Inspiratie
Orice alte produse aditionale care iti vor stimula ispiratia (bere/vin/vodka/suc/ciocolata multa/tigari...etc)

Se interzice:
Vopsitul peretilor (acestea ii vopsesc eu mai tirziu)
Vopsitul geamurilor
Vopsitul podelelor/covoarelor/usilor
Vopsitul altor persoane (desi asta putem discuta pe loc si lasam la discretia fiecarei persoane in parte)
Plagiatul altor persoane
Dispozitia depresiva (se exclude numai in cazul in care aceasta faciliteaza creativitatea)
Taiatul venelor in baie/aruncarea de la etajul I/ electrocutarea de la priza ... pentru ca nu ti-a reusit desenul
Spalarea periutei in acvariul cu pesti si brosca

Benificii:
In cel mai bun caz desenul poate servi drept cadou de Craciun :)
Putem face schimburi de desene
Putem face in comun desene
Comunicam
Ne Artfel-izam :)

Cei care inca nu sunt inca lista provizorie, si doresc sa participe la acest eveniment sunt rugati sa motiveze printr-o fraza/gind/cuvit dorinta de a participa la acesta activitate.

PS: Cei care cunosc origami, papercutting, orice alt gen de "activitate" in care este implicata hirtia, vopselele, materialele, atzele, acele, foarfecele etc ... sunt rugati sa-si impartaseasca cunostintele.

Idian Summer & Fall



Some of my memories from the last year trip!
Waamintirileeee

3 decembrie 2008