Partea 3 - Varanasi

6 ianuarie

Ajunse în Varanassi

Am mers cu General class, which can be considered a consacration into a new way of life. De la 20.00 pînă la 6.00 dimineața a doua zi am mers într-un tren plațcard, așezate și încunjurate de 12 barbați, care și pe unde. Care dormea sus pe rafturi, cîte doi, cîte 5 pe raftul de jos. O nevoie...mama, dar ne-am isprăvit. Am trecut cu bine testul și ne-am împăcat de minune cu vecinii nostri de vagon.

După ce am dormit, am mers spre Ganga. Am ajuns la poarta Dasuswomedh Ghat, de unde am pornit încet cu încetul spre Harishchandra Ghat, care este cel mai mare și faimos loc în Varanassi unde se face ceremonia de cremație. Mulți turiști, și mulți localnici, care te zăpăcesc cu întrebări clonate ”Madam, which country? Do you want a bout? You want poscards? ”.

Din totalul de 2 milioane de locuitori în Varanassi sunt 50 000 de Brahmini, mulți dintre care stau pe marginea rîului pe un postament și fac puja pentru localnici, dar încearcă sp ademenească și turiști.

Am făcut și eu puja, care a constat din următoarele: mi-a dat să țin în mîini niște flori, peste care a turnat apă din Ganga, mi-a pus Bindi roșu, și apoi a început a exclama o rugăciune pe care eu trebuia s-o repet. Am repetat-o. După acest ritual, mi-a arătat oglinda, și îmi repeta”Brahma, Brahma, Brahma”.

Încerca să-mi spună că ceea ce văd eu în oglindă este chiar creatorul universului, începutul începuturilor, Dumnezeu autotputernic. Mi-a îmbrăcat niște flori în loc de mergele și am mers spre rîu. A mai spus niște rugăciuni, mi-am spalat mîinele în Ganga și am pus o floare cu o lumnare pe rîu. După care Braminul iarăși mi-a arătat oglinda cu Brahma înăuntru.

E destul de obositor să mergi pe malul lui Ganga, fiindcă fiecare încearcă să-ți vîndă sau propună ceva, sau să-ți fie ghid, sau doar să vorbească cu tine. Acest lucru te epuizează foarte repede și devii foarte eritat.

La Harishchandra Ghat – sau burning gods, are loc procesul de cremație. Nu este ceva care m-a marcat foarte mult. Probabil eu sunt indiferentă, sau nu este chiar atît de strașnic. Am vazut juma de trup de bărbat și pe alt rug niște picioare, iar alte 4 ruguri sau se pregăteau sau deja erau pe terminate pentru că nu am văzut pe nimeni pe ele.

Priveliștea nu este îngrozitoare, dimpotrivă am găsit-o destul de hazlie. De aici, două picioare ard pe foc, în jurul rugului stau vreo 10 bărbăți, care încontinuu vorbesc. O căpriță mică mănîncă niște flori, care stau tăvălite într-o bîltoacă cu apă și noroi, care probail au fost pe muribund.Copii aleargă cu zmeul, chiar printre ruguri, iar persoanele responsabile de arderea cadavrelor, uneori singuri se avîntă în fugă după zmeu, și se i-au de joacă cu copii, mai apoi iarăși revenind la cadavrul lor. Hazliu, în această situație înțelegi că noi complicăm totul cu mintea. Totul este atît de simplu, și indușii par să înțeleagă asta foarte bine. Totul este relaxant pe aici, chiar și câînii par a fi într-o anumită stare de meditație, cu ochii pe juma întredeschiși.

Unii câîni, capre sau vaci sunt îmbrăcați. Aici este iarna, și este aproximativ 10-15 grade celsius, și tuturor le este frig. Atît de mult le pasă de animale, încît cred că și lor le este frig, astfel vezi multe capre îmbrăcate, cîini în haine de copil, sau vazi acoperite cu pături. Este atît de hazliu să vezi aceste animale îmbrăcate, dar înțelgi cît de mult le pasă îndușilor de tot ce este viu.

Un alt obicei este focul de dimineață și cel de seară. Toți fac focuri mici și se încălzesc la ele. Lîngă foc poți vedea căței, capre și oameni. Toți stau clai grămadă lîngă rug și se încălzesc. Uneori, dacă ești în trecere pe lîngă un rug, poți fi invitat să te alături.

La 18.00 în fiecare zi la Dasuswomed Ghat are loc Puja pentru ganga.

Este un ritual pe care îl fac zi de zi pentru timp de cîteva mii de ani. Prin acest ritual, exprimă rîului sfît și dătotor de viață tot respectul și admirația lor. Procedura durează aproximativ o oră, și este o combinație din mai multe cîntece, mantre și diverse ritualuri și apă, foc și fum.

7 ianuarie

De dimineață ne-am trezit amorțite și răcite. Ne dor încontinuu glandele în fiecare dimineață, iar apoi pe parcursul zilei durerea trece. Mucii par a fi nesecați, și sunt de o calitate foarte înaltă, avînd o culoare verde aprinsă.

De dimineață deja au început a mă durea ochii. Încontinuu lăcremează, și sunt foarte roșii, de părcă am fumat marijuana 2 zile încontinuu. Arăt jalnic, și prin asta mulți ezită să mă calce pe nervi.

În caz că cineva din localnici iarăși începe să ne chinuie cu întrebările lor originale, le spun cu un glas răgușit că sunt bolnavă și obosită și să mă lase în pace.

Acum realizez că am uitat să fac un lucru în Moldova, și anume să imprim un maiou cu înscripția: I am from Moldova, if you dont know where it it, google it. Please leave me alone. No boat. No ruppies. No riksha. No poscards. Thank you and leave me alone.

Ne-am sculat la 6.30 să vedem răsăritul, dar nu am mai vazut nimic fiindcă ceața este foarte densă, și nu vedeai nici măcar la juma de metru în față. Mai erau niște ingenioși pe mal, care ne propuneau boat trip, dar noi rîdeam cînd auzeam propunerea loc, fiindcă pe așa timp cred că un boat trip este cel mai potrivit. Toți fac dușul de dimineață, care deja spălă rufele, care se berberesc, care fac puja, care cară apă din ganga, propabil pentru ceai. Am fost avertizate să nu bem ceai pe mal, că probabil folosesc apă din rîu. Indușii îl consideră sfînt și sacru, dar defapt este foarte poluat și murdar, dar everything is in your mind.

Iarăși am făcut același traseu pe mal, și am mers spre hotel să luam dejunul.

După am hotărît să mergem pe jos spre Durga temple (care se mai numește și Monkey temple), apoi mai era și Tulsi temple, în care nu am întrat fiindcă ne era lene să ne descalțăm.

Ceea ce mă deranjează, este faptul că și în temple ai impresia că tot ceea ce vor de la tine sunt banii. Plătește bani pentru că îți păzesc încălțămintea, că îți pun bindi în frunte. Toți se uită straniu, și te savurează din priviri. Obositor.

Tot pe jos, am mers spre Benaris Hindu University (BHU), care este cea mai mare universitate din Asia. Campusul este foarte mare, aproximativ 14 km lungime, și multe multe facultăți, spitale, cantine și alte facilități. Campusul, pare a fi un alt oraș în inima lui Varanassi. Este mult mai liniștit, fiindcă se înterzice claxonarea. În sfîrșit am găsit pacea și liniștea în campus. A dispărut hausul, gălăgia și era o atmosferă foarte plăcută. Am realizat că cam așa este și atmosfera în oricare alt oraș european chiar în centru, însă în India, e foarte gălăgios și obositor.

Am mîncat apio în cantină, unde mîncarea este foarte iefină, ca pentru studenți și am pornit spre Vishwanath Temple, care este îm apropierea campusului. Iarăși au fost tentative de a vorbi cu noi, dar noi deja devenim din ce în ce mai experementate în a le explica indușilor că vrem pace și liniște și nu vrem să vorbim cu nimeni. Am adormit un pic în templu, și ne-am descleet complet. Am luat bicycle riksaw și am mers spre hotel unde ne-am atrubit pe la 18.00 și am dormit pînă la 9.00 a doua zi.

8 ianuarie

Am fos in Ramnagar fort pe jos, dus si intors, seara plimbat peGanga, puțină lume, liniște.

În fiecare seară copii se joacă de pe acoperișul case cu zmei colorați. Ai impresia că cerul este inundat de păsări, ce zboară în diverse direcții.

9 ianuarie

Mai nu am întîrziat la tren. Am venit cu cîteva minute ca acesta să se pornească. Eram în Sleeper S1, care pare că era izolat de restul vagoanelor sleeper prin General class, ceea ce ne-a limitat la accesul la ceai, cafea și mîncarea făcută ăn tren.

În despărțitura noastră a fost un bărbat cu 3 băieți. Noi eram cel mai curat compartiment din tot S1. Uneori am impresia că indușii nu se vor simți confortabil dacă nu vor avea gunoi imprejurul lor. Dau tot pe jos, sau aruncă pe fereastra din tren. Nu este deloc dezvoltată cultura ecologică, de a arunca gunoiul la locul lui. Oriunde nu te-ai întoarce este gunoi. Gunoi împrejur, dar în același timp pare că pe nimeni asta nu deranjează.

Pe percurs s-a urcat un polițisc indus musulman, mîndru că este născut în India, mîndru de cultura țării sale și de faptul că toți reușesc să trăiască în pace împreună, adică musulmanii și indușii.

Acesta ne-a întrebat diverse lucruri despre india, asemănări/deosebiri dintre culturi.

Toate întrebările sunt la fel. În majoritatea cazurilor dialogul se rezumă la următoarele întrebări: Where are you from? Do you like India? What expecially do you like? Where you have been? Where you are going? Do you have a boyfriend? Are you married? When do you marry? How is with marrigies in your country? What is the differences between your country and india?, cam acestea sunt standartul, iar în cazul în care civena deviază de la ele înseamnă că este original, sau nenormal.

Prin ce s-a deosebit dialogl cu polițistul indus musulman din tren este faptul că ne-a întrebat: Do you love each other? Who loves more? Do you like lesbians/gay? Are you lesbians? How many boyfriends did you have? Do you smoke? Do you drink alchohol? What do your parents work? Sisters, brothers? Coutry size, population, currency? Will you come and visit me?

Cam strane persoană, dar se vedea că este sinceră, foarte autoritară și conservativă. Cînd l-am întrebat dacă fiica sa va avea o căsătorie aranjată, a raspuns ”sigur că da”, iar cînd l-am întrebat dacă ea nu va fi împotrivă, el nici nu-și imagina o astfel de posibilitate, aceasta era exclusă automat din viziunea aceastuia, și cred că și a fetei.

Atunci m-am simțit fericită că m-am născut undeva prin Europa, că de nu, acum pe la 25 era să fiu căsătorită добровольно принудительно, și vreo 2 copii deja erau să-mi bucure ochii.

Totul s-a terminat cu aceea că ne-a dat numărul lui de mobil și a spus că dacă suntem în trecere prin Lucknow, feel free to come.

În rest noapte pe tatăl cu cei 3 fii, i-a apucat veverița. Toată noaptea și-au schimbat locurile între ei. Ba dormeau doi, ba cîte unul, ba mîncau.

Eu am dormit cu chiu cu vai, totuși spatele încă doare.